China își demolează barajele pentru pești
Într-o mișcare care ar putea părea surprinzătoare pentru unii, China a decis să demoleze 300 de baraje și să închidă sute de hidrocentrale pe un afluent major al fluviului Yangtze. Motivul? Protejarea populațiilor de pești. O acțiune care, deși laudabilă în aparență, ridică întrebări despre prioritățile unei națiuni care a pus adesea dezvoltarea economică pe primul loc, ignorând ecologia.
Raportul agenției de știri de stat Xinhua ne spune că, până la sfârșitul anului 2024, 300 din cele 357 de baraje de pe Chishui He, cunoscut și sub numele de Râul Roșu, au fost demolate. Oare ce s-a întâmplat cu celelalte 57 de baraje? Poate că au fost lăsate să servească drept monumente ale unei epoci în care natura era sacrificată pe altarul dezvoltării industriale.
Desigur, nu este vorba doar despre baraje. 342 din 373 de hidrocentrale mici au fost dezafectate, iar acest lucru a permis multor specii rare de pești să își reia ciclurile reproductive naturale. Dar, să ne întrebăm: de ce a fost nevoie de o astfel de măsură drastică? Poate că, în sfârșit, autoritățile au realizat că nu pot continua să ignore impactul devastator al acestor construcții asupra mediului.
Râul Roșu, care curge pe o distanță de peste 400 km prin provinciile Yunnan, Guizhou și Sichuan, este considerat ultimul refugiu pentru speciile rare și endemice de pești din cursul superior al fluviului Yangtze. Însă, cu o infrastructură care a blocat fluxurile de apă, nu este de mirare că habitatul acestor creaturi a fost redus drastic. Așadar, întrebarea care se pune este: de ce a durat atât de mult pentru ca cineva să acționeze?
În ultimele decenii, barajele și hidrocentralele au provocat uscarea completă a unor regiuni întregi, limitând nu doar habitatul peștilor, ci și rutele migratorii ale acestora. Așadar, când ne uităm la aceste măsuri, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva este prea puțin, prea târziu. Oare câte specii au fost deja condamnate la dispariție din cauza indiferenței autorităților?
Și, în timp ce autoritățile se laudă cu aceste realizări ecologice, istoria ne arată că astfel de măsuri sunt adesea rezultatul presiunilor externe sau al dezastrelor ecologice iminente. Într-o lume în care natura strigă după ajutor, este ironic să vedem cum demontarea barajelor devine o soluție de ultim moment, în loc să fie parte a unei strategii proactive de conservare.
În concluzie, acțiunile Chinei ar putea fi văzute ca un pas în direcția corectă, dar nu putem să ignorăm întrebările care persistă. De ce a fost nevoie de atât de mult timp pentru a ajunge aici? Ce alte măsuri vor urma? Și, mai important, vor fi acestea suficiente pentru a salva un ecosistem deja afectat grav?
Sursa: StirilePROTV
