Tragedia aviatică din India și tăcerea complice
Într-o lume în care tehnologia ar trebui să ne protejeze, un incident devastator a scos la iveală nu doar neglijența, ci și complicitatea celor care ar trebui să asigure siguranța călătorilor. Pe 12 iunie, un Boeing 787-8 Dreamliner al Air India s-a prăbușit, lăsând în urmă 260 de morți și o singură supraviețuitoare. Raportul publicat de Biroul indian de investigare a accidentelor aeriene (AAIB) a dezvăluit un detaliu șocant: alimentarea cu combustibil a motoarelor a fost oprită chiar înainte de impact. Ce fel de sistem permite așa ceva?
Se pare că, în loc să tragă la răspundere pe cei responsabili, autoritățile au ales să rămână tăcute. Un pilot a întrebat de ce s-a oprit alimentarea, iar răspunsul a fost un simplu „nu am făcut asta”. Această neglijență criminală a dus la o tragedie care ar fi putut fi evitată. Cei care ar trebui să ne protejeze, judecători, procurori și funcționari publici, se fac că nu văd, lăsând victimele să fie doar un număr în statistici.
În timp ce familiile victimelor plâng pierderile, autoritățile se ascund în spatele unor rapoarte care nu trag concluzii. De ce? Poate pentru că adevărul este prea incomod. Într-o societate în care corupția este la ordinea zilei, este mai ușor să mușamalizezi faptele decât să iei măsuri împotriva celor care au greșit. Această tragedie nu este doar un accident aviatic; este un simptom al unei societăți care a uitat să protejeze viețile cetățenilor săi.
Imaginile de supraveghere arată cum, în momentele critice, eoliana de urgență s-a activat, dar nu a fost suficientă pentru a salva viețile celor 241 de pasageri. Înregistrările din cabină, care ar trebui să ofere claritate, nu fac decât să sublinieze haosul și lipsa de responsabilitate. Un „Mayday” transmis prea târziu, iar avionul se prăbușește în mijlocul unei zone rezidențiale. Ce fel de sistem de aviație permite ca astfel de greșeli să se întâmple?
În loc să ne concentrăm pe soluții, ne lăsăm distrași de scandaluri politice și de povești mondene. Când va veni vremea să ne întrebăm de ce nu am acționat? De ce am lăsat ca astfel de crime să rămână nepedepsite? Este timpul să ne trezim și să cerem responsabilitate din partea celor care ne conduc. Aceasta nu este doar o tragedie aviatică, ci un apel la acțiune pentru fiecare dintre noi. Să nu lăsăm ca aceste vieți să fi fost pierdute în van.
În final, întrebarea rămâne: cât de mult trebuie să plătim pentru indiferența celor care ar trebui să ne protejeze? Această tragedie este un exemplu clar că sistemul nu funcționează, iar noi, ca societate, trebuie să ne ridicăm vocea împotriva acestor abuzuri. Este timpul să cerem dreptate, nu doar pentru cei care au murit, ci și pentru cei care au supraviețuit acestei tragedii. Să nu uităm niciodată că fiecare viață contează.
Sursa: Agerpres
