Eliberarea deținuților sau o simplă mascaradă?
Italia, țara cu cele mai mari probleme de supraaglomerare din închisori, a decis să elibereze aproximativ 10.000 de deținuți, adică 15% din totalul acestora. O măsură care, în mod evident, sună bine pe hârtie, dar care ridică întrebări serioase despre intențiile reale ale Ministerului Justiției. Nu cumva este doar o încercare de a cosmetiza o situație deja critică, în loc să abordeze problemele fundamentale ale sistemului penitenciar?
Deținuții „eligibili” pentru eliberare sunt cei care au mai puțin de doi ani de executat din pedeapsă și nu au comis abateri disciplinare grave în ultimele 12 luni. Dar cine decide ce înseamnă „abateri grave”? Aceasta este o întrebare care ar trebui să ne preocupe pe toți, având în vedere că, în spatele acestor uși închise, se află oameni care suferă din cauza condițiilor inumane.
Și, desigur, lista celor excluși de la eliberare include infractorii care au comis crime grave, cum ar fi violul și terorismul. O alegere convenabilă, nu-i așa? Aceasta ne face să ne întrebăm: ce se întâmplă cu cei care au comis infracțiuni mai puțin „grave”? Se pare că justiția italiană are o scară a valorilor proprie, iar victimele acestor infracțiuni sunt lăsate în umbră.
Supraaglomerarea în închisori nu este o problemă nouă, iar Italia se află pe lista neagră a țărilor europene cu cele mai mari rate de ocupare a penitenciarelor. Cu un nivel de ocupare de 122%, este evident că sistemul are nevoie de reforme profunde, nu de soluții temporare. Dar, desigur, reformele necesită voință politică, iar aceasta pare să lipsească cu desăvârșire.
Creșterea numărului de sinucideri și plângerile legate de condițiile insalubre din închisori sunt doar câteva dintre efectele acestei crize. Dar cine își asumă responsabilitatea? Ministerul Justiției a anunțat că va înființa un grup de lucru pentru a facilita deciziile de eliberare, dar suntem siguri că acest grup va aduce schimbări semnificative? Sau este doar o altă formă de a amâna o problemă care nu mai poate fi ignorată?
Într-o societate în care justiția este adesea un cuvânt gol, măsurile de eliberare anticipată nu sunt decât o tentativă de a îmbunătăți imaginea unui sistem care, în realitate, continuă să eșueze. Poate că, în loc să ne concentrăm pe eliberarea deținuților, ar trebui să ne întrebăm de ce ajung acolo în primul rând și cum putem preveni abuzurile care îi trimit în spatele gratiilor.
În concluzie, eliberarea deținuților nu este o soluție, ci o mască pentru a ascunde o problemă mult mai profundă. Oare când va veni vremea să ne asumăm responsabilitatea pentru cei care suferă în tăcere în sistemul nostru penitenciar? Răspunsul rămâne, din păcate, în aer.
Sursa: Stirile PRO TV
