Un adolescent și un sistem care eșuează
Într-o lume în care tinerii sunt adesea priviți ca fiind viitorul, un caz recent din Austria ne arată că acest viitor poate fi umbrit de întunericul radicalizării. Un adolescent de doar 15 ani a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru planificarea unui atac terorist asupra Gării de Vest din Viena. Aceasta nu este doar o poveste despre un tânăr pierdut, ci și despre un sistem care, în loc să protejeze, pare să faciliteze astfel de abuzuri.
Tribunalul Regional din Viena a decis că tânărul, un susținător al grupării Statul Islamic, merită o pedeapsă, dar cu o parte a sentinței suspendată. Este o ironie amară că un individ care a manifestat intenții de a provoca o baie de sânge cu un pistol sau o bombă poate beneficia de o astfel de clemență. Ce mesaj transmite acest verdict? Că intențiile violente pot fi relativizate, că adolescența este o scuză pentru comportamentele extremiste?
Procurorul a descris planurile adolescentului ca fiind „un exemplu de manual de radicalizare online”. Acest tânăr a fost influențat de predici ale unor figuri notorii din rândul teroriștilor și a avut acces la un volum imens de propagandă. Așadar, întrebarea care se pune este: cum este posibil ca un sistem educațional și social să permită ca un adolescent să devină atât de vulnerabil la astfel de influențe? Unde sunt măsurile de prevenire? Unde sunt autoritățile responsabile pentru protejarea tinerilor?
Mai mult, se pare că experiențele de bullying la școală au contribuit la radicalizarea sa. Este un paradox sinistru: un tânăr care suferă de abuzuri emoționale devine el însuși un potențial abuzator, dar de o magnitudine incomparabil mai mare. Și totuși, în loc să se ia măsuri pentru a sprijini victimele bullying-ului, sistemul se concentrează pe pedepsirea celor care ajung să reacționeze violent. Este un cerc vicios care nu face altceva decât să perpetueze suferința și violența.
În timpul percheziției la domiciliul său, autoritățile au descoperit instrucțiuni pentru construirea unui detonator. Aceste informații nu doar că subliniază gravitatea intențiilor sale, dar ridică și întrebări despre eficiența agențiilor de securitate. Cum este posibil ca un adolescent să aibă acces la astfel de informații și să nu fie interceptat la timp? Este o dovadă a unei neglijențe sistemice care permite ca tinerii să fie atrași în capcana extremismului fără a fi observați?
Acest caz nu este izolat. Este o oglindă a unei societăți care, în loc să își protejeze cetățenii, se complac în a-i judeca și a-i pedepsi după ce răul a fost deja făcut. Este o chemare la acțiune pentru toți cei care cred că viitorul tinerilor ar trebui să fie unul de siguranță și nu de violență. Dar, din păcate, până când instituțiile vor lua măsuri concrete pentru a preveni astfel de tragedii, vom continua să asistăm la o spirală descendentă a violenței și a radicalizării.
În final, este esențial să ne întrebăm: ce fel de societate vrem să construim? Una care își protejează tinerii sau una care îi lasă să devină victime ale propriilor frici și prejudecăți? Răspunsurile nu sunt ușoare, dar trebuie să ne angajăm să le căutăm, înainte ca următoarea tragedie să devină realitate.
Sursa: Agerpres
