Întâlnirea care a umilit demnitatea umană
Într-o lume în care crimele de război sunt tratate cu o nonșalanță dezarmantă, întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska devine un spectacol grotesc. Aici, liderii care ar trebui să fie responsabili pentru viețile a milioane de oameni se întâlnesc pe un covor roșu, în timp ce sângele nevinovaților curge la câteva mii de kilometri distanță. Este o ironie amară să vedem cum cei care ar trebui să fie judecați pentru atrocitățile comise sunt întâmpinați cu aplauze și zâmbete, ca și cum totul ar fi un simplu joc de putere.
Putin, acuzat de crime de război, se prezintă ca un star al scenei internaționale, în timp ce Trump, cu o ușurință dezarmantă, îi întinde o mână de ajutor. Întrebările incomode ale presei, care ar trebui să zguduie temeliile acestei întâlniri, sunt ignorate cu un zâmbet sarcastic de către liderul rus. „Veți înceta să mai ucideți civili?” întreabă un reporter, iar răspunsul lui Putin este o tăcere care spune totul. O tăcere care, în esență, este un răspuns afirmativ la întrebarea care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.
În timp ce Trump și Putin se îmbrățișează pe pista bazei aeriene Elmendorf, un bombardier strategic B-2 zboară deasupra lor, un simbol al puterii militare care pare să le confirme statutul de lideri. Această întâlnire, care ar fi trebuit să fie un moment de reflecție asupra suferinței umane, devine un festival al cinismului. „Puteau să vorbească și la telefon”, spune un analist, sugerând că întreaga întâlnire nu este altceva decât o improvizație, un spectacol menit să abată atenția de la realitatea brutală a conflictului din Ucraina.
În timp ce Trump se laudă cu succesul întâlnirii, întrebările rămân fără răspuns. Ce s-a realizat cu adevărat? Ce s-a discutat? În afară de strângerea de mână și zâmbetele forțate, nu există nicio dovadă că această întâlnire a adus vreo schimbare reală în politica internațională. De fapt, Putin, în timpul escaladei sale în Magadan, pare să se bucure de moștenirea sa sovietică, ignorând cu desăvârșire suferința celor care au fost afectați de regimul său. Această întâlnire nu este despre pace, ci despre consolidarea puterii și despre cum cei care comit atrocități pot continua să se bucure de privilegii.
În final, ne întrebăm: ce fel de lume construim atunci când liderii care ar trebui să protejeze viețile cetățenilor se întâlnesc pentru a-și întări puterea, în loc să își asume responsabilitatea pentru crimele comise? Această întâlnire este o insultă adusă celor care suferă, o dovadă că umanitatea a fost uitată în numele politicii. Rămâne să ne întrebăm ce va urma, dar, din păcate, istoria ne arată că astfel de întâlniri nu duc la nimic bun.
Sursa: Pro TV
