Criminalitatea și muzica: un duet mortal în Mexic
Într-o lume în care muzica ar trebui să fie o formă de exprimare artistică, iată că devine un instrument al morții. Ernesto Barajas, solistul trupei Enigma Norteno, a fost împușcat în plină stradă, un alt nume pe lista lungă a victimelor violenței din Mexic. Dar, desigur, nu este o întâmplare. Este o realitate sumbră, alimentată de narcocorridos, acele melodii care glorifică baronii drogurilor și care au transformat muzica într-un câmp de bătălie pentru puterea și influența criminală.
Ce ironie! Acest artist, cu milioane de ascultători pe Spotify, a fost prins în capcana unei culturi care nu doar că își celebrează criminalitatea, dar o și răspândește cu mândrie. Cântecele sale, dedicate unor figuri precum Nemesio Oseguera, liderul Cartelului Jalisco Nueva Generación, nu sunt doar melodii; ele sunt declarații de război. Iar acum, Barajas plătește prețul suprem pentru a fi parte din această industrie toxică.
Și să nu uităm de complicitatea autorităților! Poliția, care ar trebui să protejeze cetățenii, se dovedește a fi incapabilă să oprească aceste acte de violență. În loc să ia măsuri, se limitează la a număra victimele și a emite comunicate sterile. Ce fel de justiție este aceasta? Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste crime sunt tolerate, ba chiar încurajate, de un sistem care ar trebui să ne protejeze?
Mai mult, președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, a ales să nu interzică narcocorridos, ci să lanseze un concurs muzical pentru a contracara influența narcoculturii. O abordare naivă, care sugerează că muzica poate fi o soluție pentru o problemă atât de profundă și complexă. Oare nu este un exemplu perfect de cum autoritățile preferă să se ascundă în spatele unor inițiative populiste, în loc să abordeze rădăcina problemei?
Industria muzicală din Mexic, cu toate strălucirea ei, este un teren minat. Muzicienii sunt plătiți de grupările criminale pentru a compune ode în cinstea lor, dar, în același timp, devin ținti ale rivalităților dintre clanuri. Barajas a primit amenințări din partea CJNG, dar cine se îngrijea de el? Oare nu ar trebui să ne întrebăm cine îi protejează pe acești artiști, dacă nu chiar cei care ar trebui să îi apere?
În concluzie, moartea lui Ernesto Barajas este un semnal de alarmă. Este un apel la conștientizare asupra violenței sistemice care bântuie Mexicul și asupra complicității autorităților care, prin inacțiune, permit perpetuarea acestui cerc vicios. Într-o lume în care muzica ar trebui să aducă bucurie, ea devine un simbol al suferinței și al morții. Este timpul să ne întrebăm: cât de mult mai putem tolera?
Sursa: Agerpres
