Maduro și teatrul absurd al mobilizării
Într-o lume în care absurdul pare să fi devenit norma, Nicolas Maduro, președintele Venezuelei, ne oferă un spectacol de neuitat. Cu un aplomb demn de cele mai bune producții de teatru, el a lansat un apel către „întregul popor” să se mobilizeze împotriva „amenințărilor” venite din partea Statelor Unite. Oare ce amenințări? Poate că cele trei nave de război americane din Caraibe sunt doar niște figuri de stil în acest joc de putere, dar Maduro le transformă în monștri mitologici care trebuie înfruntați de miliții și rezerviști. O mobilizare de proporții epice, nu-i așa?
Într-o ceremonie plină de pompă, el a declarat că Venezuela „vrea pace”, în timp ce în spatele ușilor închise, se desfășoară o realitate sumbră. Cu 4,5 milioane de milițieni pregătiți să răspundă la apelul său, întrebarea care se ridică este: cine se teme cu adevărat de cine? De parcă ar fi un joc de șah, Maduro își așează piesele pe tablă, dar cine va câștiga în final? Oare nu cumva este doar o distragere a atenției de la problemele interne ale Venezuelei?
Și, în timp ce Maduro își proclamă victoria asupra imperialismului, SUA nu recunosc realegerea sa și îl acuză că este liderul unui cartel de droguri. O acuzație gravă, dar oare nu este tocmai acest tip de retorică care alimentează și mai mult tensiunile? În loc să se concentreze pe bunăstarea cetățenilor, Maduro preferă să se înconjoare de glorificări și să se prezinte ca un apărător al națiunii. Dar, în spatele acestei măști, se ascunde o realitate dureroasă pentru milioane de venezueleni care suferă din cauza crizei economice și a abuzurilor de putere.
În acest context, mobilizarea anunțată de Maduro devine un instrument de manipulare. Oare cine va plăti prețul acestei „mobilizări”? Cetățenii care se află într-o situație precară, nevoiți să participe la un spectacol care nu le aparține. Este o strategie de distragere a atenției, o încercare de a transforma criticile internaționale în oponenți imaginari, în timp ce adevăratele probleme rămân nerezolvate.
În concluzie, spectacolul lui Maduro este un exemplu perfect de cum puterea poate distorsiona realitatea. În loc să se ocupe de nevoile poporului său, el preferă să joace rolul de erou în fața unei amenințări externe, lăsând în urmă o țară în ruine. Oare câți dintre noi vor cădea în capcana acestui teatru absurd? Rămâne de văzut.
Sursa: PROTV
