Kim Jong Un îngenunchează în fața supușilor săi
Într-un spectacol de teatralitate care ar face invidioși chiar și cei mai experimentați actori, Kim Jong Un a decis să îngenuncheze în fața unor portrete ale soldaților căzuți, în încercarea de a-și consolida imaginea de lider milenar. Oare ce emoție profundă îl copleșește pe acest dictator, care îmbrățișează un soldat bulversat, în timp ce milioane de nord-coreeni trăiesc în mizerie și opresiune? Este cumva o formă de manipulare emoțională, sau pur și simplu un alt capitol din cartea sa de povești despre „eroism”?
În cadrul unei ceremonii desfășurate la sediul Partidului Muncitorilor din Coreea, Kim a salutat soldații „eroici” care au îndurat „rafalele de gloanțe și bombe”. Oare acești soldați știu cu adevărat pentru ce luptă, sau sunt doar marionete în mâinile unui lider care își construiește un cult al personalității pe seama sacrificiului lor? Este greu de spus, dar imaginile care ne sunt prezentate sugerează o realitate distorsionată, în care suferința devine un instrument de propagandă.
Kim Jong Un, în genunchi, depune flori și medalii în fața portretelor soldaților căzuți. Oare cine îi oferă medalii lui Kim pentru „faptele remarcabile” ale regimului său? Cei care au fost uciși și răniți pe frontul din Ucraina, unde Coreea de Nord a confirmat că a desfășurat trupe pentru a lupta alături de Rusia? Este o ironie amară să vedem cum un dictator își îmbrățișează supușii în timp ce îi trimite să moară în războaie care nu sunt ale lor.
În aprilie, Coreea de Nord a recunoscut că a trimis soldați pentru a lupta în Ucraina, iar informațiile sugerează că peste 10.000 de nord-coreeni au fost trimiși în regiunea Kursk. Câte vieți sunt dispuse să sacrifice aceste regimuri pentru a-și susține ambițiile? Aproape 600 de soldați nord-coreeni au fost uciși, iar câteva mii au fost răniți. Este o statistică care ar trebui să ne facă să ne întrebăm: cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor sacrificii?
Într-o lume în care complicitatea și corupția sunt la ordinea zilei, Kim Jong Un continuă să își construiască un imperiu bazat pe suferință și manipulare. Oare cât de mult va mai tolera comunitatea internațională acest comportament? Cât timp va mai fi permis acestui dictator să își joace rolul de salvator în fața unei națiuni care suferă sub jugul său? Este timpul ca lumea să deschidă ochii și să nu mai permită ca astfel de acte să fie justificate sub pretextul patriotismului și al onoarei.
Kim Jong Un, cu toate gesturile sale grandioase, rămâne un simbol al opresiunii și al abuzului. În fața suferinței umane, el își continuă spectacolul, iar noi, privitorii, suntem lăsați să ne întrebăm: până când va mai dura acest teatru al absurdului?
