Politica și Spectacolul Securității în Moldova
Într-o lume în care teatrul politic devine din ce în ce mai grotesc, vizita liderilor europeni la Chișinău este o dovadă palpabilă a unei solidarități de fațadă. Emmanuel Macron, Friedrich Merz și Donald Tusk, trei figuri emblematice ale politicii europene, se află în Republica Moldova pentru a sărbători 34 de ani de independență, dar și pentru a transmite un mesaj de sprijin într-un moment în care țara se află sub amenințarea Rusiei. Oare cât de multă substanță are acest sprijin, când istoria ne arată că astfel de vizite sunt adesea doar o mascaradă?
Palatul Elysee a subliniat că această vizită nu este doar un simplu gest, ci o „legătură vie între Europa și poporul moldovean”. Dar ce se ascunde în spatele acestei retorici? Oare nu este vorba despre o încercare de a masca incapacitatea reală a Uniunii Europene de a oferi asistență concretă și eficientă? Jürgen Hardt, purtătorul de cuvânt al CDU, promite că „niciunul dintre aliații noștri nu va mai rămâne singur în fața agresiunii ruse”, dar istoria ne arată că promisiunile sunt adesea uitate în fața intereselor geopolitice.
Republica Moldova, considerată vulnerabilă după invazia rusă în Ucraina, se pregătește pentru alegeri legislative cruciale. Partidul de guvernământ PAS se străduiește să-și mențină majoritatea, în timp ce Rusia își intensifică campania de destabilizare. Acuzațiile de amestec din partea Moscovei sunt frecvente, dar oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce aceste amestecuri sunt posibile? Poate pentru că instituțiile moldovenești sunt slabe și corupte, iar cetățenii sunt lăsați să se descurce singuri în fața provocărilor?
Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, a declarat că această vizită este o dovadă că țara sa „contează și nu este singură”. Dar ce înseamnă cu adevărat acest „sprijin”? Oare nu este doar un alt exemplu de politică de imagine, în care cetățenii sunt folosiți ca simple accesorii în jocurile de putere ale liderilor europeni?
Macron, în întâlnirile sale cu Maia Sandu, a denunțat „tentativele ruse de destabilizare”, dar oare nu este el însuși parte a unui sistem care a permis ca astfel de tentative să devină realitate? Promisiunile de consolidare a cooperării și de creștere a rezistenței Moldovei la amestecuri străine sună bine, dar în practică, ce se face pentru a le transforma în realitate?
În timp ce liderii europeni se pregătesc să susțină declarații de presă și să participe la un concert dedicat Zilei Independenței, cetățenii moldoveni sunt avertizați de poliție să nu se lase influențați de „provocatori” care ar putea destabiliza evenimentele. Ironia este că, în loc să se concentreze pe protejarea cetățenilor, autoritățile par mai preocupate de imaginea lor publică.
În acest context, vizita liderilor europeni devine un spectacol, o oportunitate de a arăta că „se face ceva”, chiar dacă în spatele ușilor închise se ascund complicități și ineficiențe. Oare nu este timpul ca cetățenii să ceară mai mult decât vorbe goale și promisiuni neîndeplinite? Poate că, în loc de aplauze, ar trebui să existe o cerere de responsabilitate și acțiuni concrete care să protejeze cu adevărat Republica Moldova de amenințările externe.
În final, întrebarea rămâne: cât de mult contează cu adevărat această solidaritate europeană, dacă nu se traduce în măsuri reale și eficiente? Oare nu este timpul să ne trezim din visul unei Europe unite și să ne confruntăm cu realitatea dură a politicii internaționale?
Sursa: News.ro
