Uniunea Europeană pe cale de dispariție
Într-un peisaj geopolitic tot mai tumultuos, Giorgia Meloni, șefa guvernului italian, a lansat un avertisment care ar trebui să zguduie fundamentele Uniunii Europene. În cadrul unei întâlniri organizate de mișcarea catolică „Comuniune și Eliberare”, Meloni a declarat că UE este condamnată la irelevanță geopolitică, incapabilă să facă față provocărilor venite din partea marilor puteri precum China și SUA. Oare cât de mult trebuie să ne îngrijoreze această afirmație? Poate că ar trebui să ne întrebăm de ce liderii europeni nu reacționează la aceste semnale de alarmă.
Meloni a subliniat că Uniunea Europeană, cu cei 450 de milioane de consumatori ai săi, a crezut că dimensiunea sa economică îi conferă o putere geopolitică. Însă, în acest an, această percepție s-a evaporat, lăsând în urmă un peisaj dezolant. Este incredibil cum, în loc să acționeze, liderii europeni continuă să se complacă în iluzia puterii economice, ignorând realitatea cruntă a dependenței de China pentru materii prime esențiale.
Mario Draghi, fost premier italian și președinte al Băncii Centrale Europene, a tras un semnal de alarmă similar, evidențiind că venitul pe cap de locuitor în SUA a crescut de aproape două ori mai mult decât în UE din anul 2000. Ce face Europa în fața acestei crize? Tergiversează, așa cum ne-a obișnuit, lăsându-se prada ineficienței și birocrației. În loc să se unească pentru a găsi soluții, statele membre se comportă ca niște copii care se ceartă pe jucării, în timp ce lumea se află într-o competiție acerbă.
În plus, Meloni a abordat problema migrației ilegale, pledând pentru măsuri drastice, inclusiv crearea de tabere pentru migranți în Albania. Oare ce se întâmplă cu valorile umanității și ale solidarității europene? Este aceasta cu adevărat soluția? Să ne întrebăm: ce fel de Europa dorim să construim? Una care își întoarce spatele celor în nevoie sau una care își asumă responsabilitatea?
În timp ce Germania și alte state austere refuză să emită datorii comune, temându-se de repercusiuni, Europa continuă să se scufunde în probleme economice. Războiul din Ucraina, criza energetică și provocările economice globale pun o presiune enormă asupra bugetelor statelor membre. Dar, în loc să colaboreze, aceste state preferă să se ascundă în spatele unei politici de austeritate care nu face decât să adâncească criza.
Este timpul ca Uniunea Europeană să își reevalueze prioritățile și să își regândească strategia. Altfel, riscă să devină o relicvă istorică, un monument al ineficienței și al indiferenței. Oare cât timp mai poate dura această stare de letargie? Cât timp va mai permite Europa să fie condusă de frică și de interese personale, în loc să se unească pentru un viitor comun?
În final, întrebarea rămâne: va reuși Uniunea Europeană să se reinventeze și să își recâștige relevanța pe scena mondială sau va continua să se scufunde în irelevanță, lăsând în urmă o generație întreagă de cetățeni dezamăgiți?
