Germania: De la deschidere la închidere
Într-o lume în care promisiunile politice se transformă rapid în amintiri neplăcute, Germania se află la o răscruce de drumuri. La zece ani de la celebra declarație a Angelei Merkel, „Wir schaffen das”, care a deschis porțile pentru milioane de refugiați, actualul cancelar Friedrich Merz ne spune, cu un cinism dezarmant, că „nu, nu mai putem”. Oare ce s-a întâmplat cu acea Germanie primitoare, care părea să fi învățat din greșelile trecutului?
De la un moment de optimism, când Merkel promitea că Germania poate gestiona fluxul de migranți, am ajuns la o realitate sumbră, în care Merz, cu o retorică rece și calculată, anunță sfârșitul unei ere. În spatele acestor cuvinte se află nu doar o schimbare de ton, ci și o reflectare a fricii și a prejudecăților care au început să își facă loc în societatea germană. Oare câți dintre cei care au votat pentru această schimbare își asumă acum responsabilitatea pentru suferințele celor care au fost odată bineveniți?
În 2015, Merkel a deschis ușile pentru refugiații care fugeau de război, promițând o integrare reușită. Dar, iată-ne, zece ani mai târziu, cu o rată a șomajului în rândul migranților de 28%. Acest paradox ne face să ne întrebăm: unde s-a dus acea solidaritate umană? Oare nu este timpul ca cei care conduc să își revizuiască prioritățile și să își asume responsabilitatea pentru cei care au nevoie de ajutor?
Merz, distanțându-se de politica lui Merkel, a făcut din imigrație un subiect central al campaniei sale, aruncându-le în față alegătorilor o retorică alarmistă. „Trebuie să controlăm imigrația”, spune el, ca și cum ar fi vorba despre o marfă pe care o poți accepta sau refuza, fără a ține cont de viețile și destinele celor implicați. Este o abordare care nu doar că demonstrează o lipsă de empatie, dar și o complicitate tacită la suferința celor vulnerabili.
Într-o țară în care 24,3% din populație are origine migraționistă, este evident că Germania nu poate să se întoarcă la o viziune exclusivistă. Cu toate acestea, retorica lui Merz sugerează că integrarea nu este o prioritate, ci mai degrabă o povară. Oare nu ar trebui să ne întrebăm de ce, în loc să ne concentrăm pe soluții constructive, alegem să ne închidem în spatele unor ziduri tot mai înalte?
Faptul că Merkel a primit Premiul pentru Pace al UNESCO pentru eforturile sale de a primi refugiați în 2015 contrastează puternic cu actuala atitudine a liderilor germani. Oare nu este timpul ca aceștia să își reamintească de valorile umanității și ale solidarității, în loc să se lase pradă fricii și prejudecăților? Este o întrebare pe care societatea germană trebuie să și-o pună, înainte de a fi prea târziu.
În concluzie, Germania se află la o răscruce, iar alegerea pe care o face acum va avea repercusiuni nu doar asupra sa, ci și asupra întregii Europe. Oare va alege să fie un far al speranței sau se va lăsa cufundată în întunericul indiferenței? Răspunsul la această întrebare nu este doar în mâinile politicienilor, ci și în conștiința fiecărui cetățean.
