Femicidul și Justiția: O Glumă Sinistră
Într-o lume în care violența împotriva femeilor devine o banalitate, Ministerul Justiției din România se pregătește să facă o mișcare care ar putea părea revoluționară, dar în realitate este doar o încercare de a masca ineficiența cronică a sistemului. Propunerea de a introduce femicidul în Codul penal, cu pedepse de închisoare pe viață sau între 15 și 25 de ani, sună bine pe hârtie, dar este doar o altă dovadă a incapacității autorităților de a aborda cu seriozitate problema violenței domestice.
Ce este, de fapt, femicidul? Este o formă extremă de violență, o manifestare brutală a misoginiei care a fost ignorată prea mult timp. Acum, când societatea a ajuns la un punct de fierbere, Ministerul Justiției își dă seama că trebuie să acționeze. Dar să ne întrebăm: de ce acum? De ce nu s-a acționat mai devreme, când numărul victimelor continua să crească? Este o mișcare populistă, menită să îmbunătățească imaginea unei instituții care a eșuat în a proteja cetățenii săi.
Consultările cu „actorii relevanți” sună ca o glumă proastă. De ce să consultăm pe cei care au fost complice la tăcerea și neputința sistemului? Judecători, procurori și polițiști care au închis ochii la abuzuri și au lăsat victimele să sufere în tăcere. Acum, brusc, se vor transforma în avocați ai dreptății? Este o ironie amară să vedem aceleași fețe care au ignorat strigătele de ajutor ale femeilor, acum venind cu soluții „revoluționare”.
Propunerea de a extinde categoriile de omor calificat pentru a include crimele motivate de rasă, etnie, religie sau orientare sexuală este, de asemenea, o încercare de a acoperi un sistem care a fost, în mod constant, incapabil să protejeze cele mai vulnerabile grupuri. Este o recunoaștere tardivă a unei probleme care a fost ignorată, iar acum, când presiunea publicului devine insuportabilă, se fac mișcări simbolice.
În timp ce Ministerul Justiției se pregătește să organizeze consultări, realitatea este că, în primele șase luni ale acestui an, au fost înregistrate peste 61.000 de cazuri de violență domestică. Unde erau autoritățile în acele momente? De ce nu au acționat atunci când victimele aveau nevoie de protecție? Este evident că acest sistem este mai preocupat de imaginea sa decât de siguranța cetățenilor.
Femicidul nu este o problemă care poate fi rezolvată cu o simplă modificare a legislației. Este nevoie de o schimbare profundă a mentalității, de educație și de un sistem judiciar care să nu mai fie complice la abuzuri. Când vedem că autoritățile se pregătesc să discute despre „soluții” în timp ce victimele continuă să sufere, ne întrebăm dacă nu cumva totul este doar o farsă. O glumă sinistră pe seama celor care au fost deja răniți de un sistem care nu a știut să le ofere protecție.
În concluzie, este timpul ca societatea să nu mai accepte scuzele și tergiversările. Femicidul trebuie să fie tratat cu seriozitate, iar autoritățile trebuie să fie trase la răspundere pentru ineficiența lor. Este o luptă care trebuie dusă nu doar în sălile de judecată, ci și în mentalitățile celor care au puterea de a schimba lucrurile. Fără acțiune reală, toate aceste propuneri nu sunt decât vorbe goale.
