România, în colaps financiar pentru apărare
România, țara care se laudă cu o istorie bogată și o cultură vibrantă, a ajuns să depindă de împrumuturi europene pentru a-și susține apărarea. Aproape 17 miliarde de euro, o sumă colosală, a fost alocată prin programul SAFE, dar oare cine va plăti factura? Cetățenii, desigur, ca de obicei. Într-o lume în care securitatea națională ar trebui să fie o prioritate, autoritățile de la București par să se grăbească să acceseze acești bani, fără a prezenta un plan concret de investiții. Oare ne îndreptăm spre o nouă formă de colonizare economică?
Comisia Europeană, cu o generozitate surprinzătoare, pune la dispoziția statelor membre 150 de miliarde de euro, dar cu un preț: România trebuie să demonstreze că merită acești bani. Așa că, în loc să se concentreze pe nevoile reale ale cetățenilor, guvernul se îngrijorează mai mult de cum să justifice cheltuielile pentru armament. Oare nu ar fi mai bine să investească în educație, sănătate sau infrastructură? Dar nu, armata trebuie să fie prioritatea numărul unu, chiar dacă asta înseamnă să ne îndatorăm până la capăt.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, ne asigură că această alocare financiară este un semn al recunoașterii rolului României în consolidarea unei Europe mai sigure. Dar ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Oare nu este doar o modalitate de a masca incompetența guvernului de a gestiona fondurile interne? În loc să ne protejeze, aceste împrumuturi ne transformă în sclavi ai datoriilor externe.
SAFE, acest instrument temporar de urgență, ne promite împrumuturi cu dobândă avantajoasă, dar cine va beneficia cu adevărat de pe urma lor? Se pare că nu cetățenii, ci industria de apărare, care va prospera în urma acestor investiții. În timp ce noi ne îndatorăm, marii furnizori de armament își vor umple buzunarele. Oare nu este timpul să ne întrebăm cine ne apără cu adevărat?
În plus, avizul pentru achiziția unei corvete de un sfert de miliard de euro ridică semne de întrebare. Armata Română are nevoie de echipamente moderne, dar nu cumva aceste achiziții sunt doar o modalitate de a justifica cheltuielile exorbitante? De ce nu se discută despre nevoile reale ale soldaților, despre condițiile lor de muncă sau despre salariile lor? Dar, desigur, este mult mai simplu să ne concentrăm pe achiziții strălucitoare decât pe problemele fundamentale.
În concluzie, România se află într-o situație paradoxală, în care datoriile externe devin norma, iar nevoile cetățenilor sunt ignorate. În timp ce guvernul se îngrijorează de cum să acceseze fonduri pentru apărare, cetățenii se confruntă cu o realitate dură: lipsa de investiții în educație, sănătate și infrastructură. Oare când ne vom trezi din acest coșmar economic și vom începe să prioritizăm adevăratele nevoi ale societății?
Sursa: Pro TV
