Criza din Polonia: Un joc periculos al Rusiei
Într-o lume în care tensiunile geopolitice cresc cu o viteză alarmantă, Polonia se află pe marginea prăpastiei, iar declarațiile premierului Donald Tusk nu fac decât să sublinieze gravitatea situației. Cu 19 drone rusești zburând nestingherite în spațiul aerian polonez, întrebarea nu este dacă, ci când va izbucni conflictul. Oare ne-am întors în anii ’40, când războiul era la ordinea zilei?
Este fascinant cum Moscova, cu o nonșalanță demnă de invidiat, neagă orice intenție de atac. Cu toate acestea, dronele au fost doborâte de avioanele poloneze F16 și olandeze F35, un semnal clar că, deși Rusia poate juca la ruletă cu destinele europenilor, nu toți sunt dispuși să tacă. Dar oare ce se întâmplă în culisele NATO? De ce nu se consideră un atac? Cât de mult trebuie să ne jucăm cu focul înainte de a ne arde?
În timp ce Polonia își mobilizează soldații și își închide aeroporturile, cetățenii sunt lăsați să trăiască în frică. Kamila Gasiuk-Pihowicz, europarlamentar polonez, descrie o noapte de nesomn, o stare de alertă care ar trebui să ne pună pe gânduri. Războiul nu este o abstracție, ci o realitate palpabilă, iar Uniunea Europeană pare să fie într-o stare de letargie, incapabilă să reacționeze în fața provocărilor din est.
Articolul 4 din Tratatul NATO este invocat, dar oare ce înseamnă asta cu adevărat? Este doar un alt exemplu de retorică goală, menit să ne liniștească pe noi, cetățenii, în timp ce liderii se întâlnesc pentru a discuta despre „solidaritate”? Mark Rutte, șeful NATO, ne asigură că suntem vigilenți, dar ce înseamnă cu adevărat această vigilență? Oare nu ar trebui să ne pregătim pentru un război care pare tot mai inevitabil?
Și, în mijlocul acestei crize, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, își permite să acuze UE și NATO de provocare. Ironia este că Rusia, care a declanșat un război în Ucraina, se plânge acum de reacțiile internaționale. Oare nu este timpul să ne întrebăm cine provoacă cu adevărat?
Ursula von der Leyen vorbește despre solidaritate, dar ce înseamnă asta când cetățenii polonezi sunt lăsați să se confrunte cu amenințări directe? Este clar că Europa se află într-o poziție vulnerabilă, iar liderii săi par să ignore realitatea. În loc să acționeze decisiv, se mulțumesc cu declarații care nu fac decât să ne amăgească.
În concluzie, criza din Polonia nu este doar o problemă regională, ci un semnal de alarmă pentru întreaga Europă. Oare cât timp va mai trece până când vom învăța că tăcerea și inactivitatea nu sunt opțiuni viabile? Războiul nu este o alegere, ci o consecință a nepăsării. Iar noi, cetățenii, trebuie să ne întrebăm: suntem pregătiți să plătim prețul acestei nepăsări?
Sursa: Pro TV
