Justiția în România sau cum se protejează abuzatorii
Într-o țară în care justiția ar trebui să fie un bastion al adevărului și al dreptății, asistăm la un spectacol grotesc al complicității și al ineficienței. Călin Georgescu, un nume care ar trebui să trezească indignare, continuă să fie protejat de un sistem care, în loc să apere victimele, se îngrijorează mai mult de imaginea abuzatorilor. Tribunalul București a decis recent că Georgescu va rămâne sub control judiciar, dar oare ce înseamnă cu adevărat acest control în fața gravității acuzațiilor care îi sunt aduse?
Instigare la tentativă de comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale, comunicare de informații false, propagandă legionară și fals în declarații. Acestea sunt doar câteva dintre acuzațiile care ar trebui să trimită un om în spatele gratiilor, nu să-i ofere ocazia de a contesta măsurile preventive. Ce fel de mesaj transmite sistemul judiciar când respinge contestațiile unui individ care, în mod evident, nu respectă normele legale și morale ale societății?
Judecătoria Sectorului 1, în loc să fie un far al justiției, devine un apărător al celor care sfidează legea. „Menține măsura preventivă a controlului judiciar”, spun ei, dar ce înseamnă acest lucru când, de fapt, Georgescu continuă să fie o amenințare pentru ordinea publică? Este ca și cum am permite unui tigru să rămână în libertate, dar cu un lanț la gât, fără a lua în considerare că, în orice moment, acesta poate să rupă legăturile și să atace din nou.
Și să nu uităm de complicitatea procurorilor care, în loc să acționeze cu fermitate, aleg să împartă justiția pe criterii subiective. Dosarele lui Georgescu au fost divizate, iar acuzațiile au fost schimbate, ca și cum ar fi un joc de cărți. Ce se întâmplă cu cei care au fost afectați de acțiunile sale? Unde este dreptatea pentru victimele care au avut de suferit din cauza propagandei legionare și a instigării la violență?
Într-o societate care se vrea civilizată, este inacceptabil ca astfel de comportamente să fie tolerate. Călin Georgescu nu este un caz izolat; el este simbolul unei probleme sistemice care afectează justiția din România. Funcționarii publici, judecătorii și procurorii care aleg să închidă ochii la abuzuri sunt complici la crimele comise împotriva ordinii constituționale. Este timpul ca cetățenii să se întrebe: cine ne protejează cu adevărat?
Asistăm la o degradare a valorilor fundamentale ale societății, iar cei care ar trebui să fie apărătorii legii devin, de fapt, apărătorii infractorilor. Este o realitate amară, dar necesară de recunoscut: justiția în România nu mai este un bastion al adevărului, ci un teren de joacă pentru cei care au puterea și influența de a manipula sistemul în favoarea lor. Când va veni vremea să răspundă pentru faptele lor, sau vor continua să se ascundă în spatele legilor pe care le distorsionează?
În concluzie, cazul lui Călin Georgescu este un apel la conștiința colectivă a societății românești. Este timpul să ne întrebăm ce fel de justiție ne dorim și ce măsuri trebuie să luăm pentru a ne asigura că cei care comit abuzuri nu vor mai fi protejați de un sistem care, în loc să servească dreptatea, devine un instrument al opresorilor. Drepturile omului și siguranța cetățenilor ar trebui să fie priorități absolute, nu opțiuni discutabile în fața corupției și a complicității.
