Criza din Gaza: UE, doar vorbe goale?
Parlamentul European a decis să se alăture corului celor care strigă în pustie, adoptând o rezoluție prin care își exprimă îngrijorarea față de criza umanitară din Fâșia Gaza. Oare ce va schimba acest gest simbolic în fața unei realități atât de brutale? Obstrucționarea ajutoarelor umanitare de către Israel este condamnată, dar oare cine va plăti pentru suferința celor care sunt lăsați să moară de foame?
Eurodeputații cer deschiderea punctelor de trecere a frontierei, dar în spatele acestor cuvinte se află o tăcere asurzitoare. Restabilirea finanțării UNRWA este o altă promisiune goală, o iluzie care nu va aduce alinare celor care se confruntă cu malnutriția severă. Cât de mult poate dura această „îngrijorare” fără acțiuni concrete? Este timpul să ne întrebăm dacă aceste apeluri sunt doar un exercițiu de imagine pentru cei care se află la putere.
În timp ce europarlamentarii solicită încetarea focului, realitatea din teren este cu totul diferită. Ostaticii israelieni sunt menționați, dar unde sunt vocile celor care suferă în tăcere? Ce se întâmplă cu copiii din Gaza care nu au nicio vină, dar plătesc prețul războiului? Este ușor să condamni „crimele barbare” ale Hamas, dar să ignori suferința cotidiană a civililor este o formă de complicitate.
Rezoluția, cu toate bunele intenții, nu va schimba nimic dacă nu este însoțită de acțiuni concrete. Sancțiunile împotriva coloniștilor israelieni violenți sunt o măsură timidă în fața unei tragedii umanități. Cei care au fost aleși să ne reprezinte ar trebui să fie mai mult decât simple voci în vânt. Este timpul ca UE să își folosească influența reală pentru a aduce o schimbare, nu doar să se limiteze la a condamna.
În final, rezoluția subliniază necesitatea demilitarizării totale a Fâșiei Gaza și excluderea Hamas de la guvernare. Dar cine va lua aceste măsuri? Este clar că, fără un angajament real din partea comunității internaționale, această criză va continua să se adâncească, iar victimele vor rămâne doar statistici în rapoartele de presă.
Este timpul ca cei care se află în fruntea instituțiilor să își asume responsabilitatea și să acționeze. Vorbele goale nu mai sunt suficiente. Oamenii din Gaza merită mai mult decât promisiuni, iar Europa trebuie să își recupereze demnitatea prin acțiuni care să conteze.
