Putin și recrutarea indigenilor: O poveste de groază
Într-o lume în care războiul devine o normă, iată că India, una dintre cele mai mari puteri militare, își ridică vocea împotriva abuzurilor rusești. Ministerul de Externe de la New Delhi a decis să intervină, cerându-i lui Putin să nu mai transforme cetățenii indieni în carne de tun pentru ambițiile sale belicoase. Bravo, India! Oare câți alții au curajul să se ridice împotriva tiraniei?
Într-o declarație care sună mai mult ca o rugăciune decât ca o cerere fermă, purtătorul de cuvânt al Ministerului, Randhir Jaiswal, a subliniat că au fost ridicate problemele în fața autorităților ruse. Dar, să fim serioși, ce impact poate avea o simplă rugăciune asupra unui regim care nu dă doi bani pe drepturile omului? În plus, contactul constant cu familiile afectate pare mai degrabă o încercare de a spăla imaginea decât o acțiune concretă.
Executivul indian a lansat un apel disperat către cetățeni să nu accepte oferte de a se alătura armatei ruse. Oare cine ar putea fi atât de naiv încât să creadă că un război în Ucraina este o oportunitate de carieră? Evident, riscurile sunt enorme, dar cine se mai gândește la asta când ai un lider care jonglează cu viețile oamenilor pentru a-și menține relațiile cu Moscova?
Și, ca o ironie a sorții, în timp ce India se plânge de recrutarea cetățenilor săi, se pare că deja 12 dintre aceștia au plătit cu viața pentru a-și servi stăpânul rus. Iar numărul celor care s-au alăturat forțelor ruse este alarmant: 126 de indieni, dintre care 96 s-au întors acasă, dar 18 sunt încă în serviciu, iar 16 sunt dați dispăruți. Oare cum se simt familiile acestor oameni când află că guvernul lor nu poate sau nu vrea să îi protejeze?
Pe de altă parte, prim-ministrul Narendra Modi își menține o poziție „de neutralitate activă”. Oare este aceasta o strategie diplomatică sau doar o scuză pentru a nu se implica? În timp ce India își îmbunătățește relațiile energetice cu Rusia, se străduiește să păstreze un dialog cu Ucraina. Ce ironie! Asta sună mai mult ca un joc de șah decât ca o politică externă bazată pe principii.
Într-un clasament global, India se află pe locul patru în topul celor mai puternice armate, dar ce folos dacă soldații săi sunt folosiți ca pioni în jocurile altora? Oare nu ar trebui să se concentreze pe protejarea propriilor cetățeni în loc să îi trimită în război? Într-o lume în care puterea militară este adesea confundată cu dreptatea, India trebuie să își reevalueze prioritățile.
În concluzie, povestea aceasta este un exemplu perfect al ipocriziei internaționale. În timp ce liderii se întâlnesc și discută despre pace, cetățenii de rând sunt cei care plătesc prețul. Oare când va veni vremea ca cei aflați la putere să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor? Războiul nu este un joc, iar viețile oamenilor nu ar trebui să fie folosite ca monedă de schimb în negocierile politice.
Sursa: Agerpres
