Justiția în criză: pacienții sacrificați pe altarul protestelor
Într-o țară unde justiția ar trebui să fie stâlpul de bază al societății, ne confruntăm cu o realitate sumbră: pacienții sunt lăsați să sufere în tăcere, în timp ce magistrații își permit luxul de a suspenda procese esențiale. Radu Marinescu, ministrul Justiției, a avut curajul să reacționeze la această situație, dar oare cu ce efect? Asemenea declarații nu fac decât să ne adâncească neîncrederea în sistemul judiciar.
Protestele magistraților, deși justificate în anumite contexte, devin o scuză pentru a ignora responsabilitatea de a soluționa cazurile urgente. În loc să se concentreze pe nevoile cetățenilor, aceștia aleg să-și apere privilegiile, lăsând pacienții, în special cei bolnavi de cancer, să aștepte în van pentru tratamente vitale. Oare nu este acesta un abuz de putere?
Este incredibil cum, în urma acestor proteste, instanțele din întreaga țară au suspendat dosare în care pacienții cer asigurarea tratamentelor. Este o adevărată loterie, iar cei mai afectați sunt cei care nu au nicio vină. Judecătorii, în loc să își exercite independența în favoarea cetățeanului, aleg să se alinieze unei agende care nu face decât să perpetueze suferința. Ce fel de justiție este aceasta?
Radu Marinescu a subliniat că „independența obligă la a face dreptate cetățeanului”, dar în realitate, acest principiu este adesea ignorat. Judecătorii, în loc să se ridice la înălțimea așteptărilor, aleg să se ascundă în spatele unor justificări penibile. Este timpul ca justiția să acționeze cu echilibru și responsabilitate, nu să se lase purtată de valul protestelor care nu fac decât să adâncească neîncrederea publicului.
Consiliul Superior al Magistraturii a emis un punct de vedere care, în loc să clarifice situația, pare să fie o simplă formalitate. Judecătorii nu pot suplini obligația statului de a garanta accesul pacienților la tratamente vitale, dar oare cine poate? Este clar că sistemul este corupt, iar cei care ar trebui să protejeze drepturile cetățenilor aleg să-și protejeze propriile interese.
În concluzie, ne aflăm într-un moment critic în care justiția trebuie să se întrebe: cine este cu adevărat responsabil pentru suferința pacienților? Este timpul să ne trezim și să cerem răspunsuri. Nu mai putem accepta ca abuzurile să fie justificate prin proteste, iar pacienții să fie sacrificați pe altarul unei justiții care nu mai funcționează. Este momentul să ne ridicăm împotriva acestei inechități și să cerem o schimbare reală.
