Dronele rusești și indiferența autorităților
Într-o lume în care suveranitatea națională ar trebui să fie un principiu sacrosanct, asistăm la o comedie tragică în care dronele rusești zboară nestingherite prin spațiul aerian românesc, iar reacțiile autorităților sunt la fel de previzibile ca un episod dintr-un serial prost. NATO a anunțat cu tam-tam operațiunea „Santinela Estică”, dar oare câți dintre noi cred că această mobilizare va schimba ceva în fața unei amenințări atât de evidente?
Mark Rutte, secretarul general al NATO, vorbește despre o acțiune integrată de la Baltică la Marea Neagră, dar în timp ce el își etalează planurile grandioase, o dronă rusească își face de cap în spațiul nostru aerian. Avioanele de luptă, care ar trebui să fie un simbol al protecției, devin doar spectatorii unei piese de teatru absurd, în care drona dispare de pe radar ca și cum nimeni nu ar fi fost cu adevărat interesat să o oprească.
Ce să mai spunem despre reacțiile oficialilor români? Când Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, vorbește despre „încălcarea flagrantă a suveranității UE”, ne întrebăm dacă cineva din guvernul nostru a auzit vreodată de acest concept. La ce bun să ne plângem de „escaladarea imprudentă” a Rusiei, când noi înșine ne lăsăm spațiul aerian invadat fără să ridicăm un deget?
În timp ce Cehia trimite elicoptere pentru a-și apăra granițele, noi ne întrebăm dacă nu cumva ar fi mai bine să ne concentrăm pe problemele interne, cum ar fi lipsa asigurărilor de sănătate pentru peste o jumătate de milion de români. Oare nu este mai important să ne protejăm cetățenii de abuzurile sistemului decât să ne facem de râs în fața unei amenințări externe?
În acest context, întrebarea rămâne: unde este responsabilitatea celor care ne conduc? De ce nu vedem măsuri concrete, ci doar vorbe goale și promisiuni fără acoperire? Poate că, în loc să ne concentrăm pe „alianțe ale dronelor” și ziduri de protecție, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva avem nevoie de un zid de protecție împotriva incompetenței și indiferenței autorităților noastre.
În final, să nu uităm că, în fața unei amenințări reale, reacțiile noastre sunt la fel de importante ca acțiunile pe care le întreprindem. Poate că, într-o zi, ne vom trezi din această letargie și vom înțelege că apărarea națională nu se referă doar la avioane și fregate, ci și la protejarea cetățenilor noștri de abuzurile și neglijențele celor care ar trebui să ne conducă.
Sursa: Pro TV
