Furtul Tezaurului Dacic: O Comedie Tragică
Într-o lume în care valorile culturale sunt considerate sacre, furtul tezaurului dacic din Assen devine o poveste de necrezut, dar nu și surprinzătoare. Trei din cei patru suspecți nu vor fi urmăriți penal, iar statul român se mulțumește cu o despăgubire de 5,7 milioane de euro, ca și cum ar fi vorba despre o simplă tranzacție comercială, nu despre o jefuire a patrimoniului național.
Desigur, suma acoperă valoarea de asigurare a coifului de aur de la Coțofenești și a brățarilor dacice, dar cine poate să compenseze pierderea culturală și istorică? Răspunsul este simplu: nimeni. Ministerul Culturii, cu o nonșalanță demnă de invidiat, a transmis că banii au fost virați în două tranșe, ca și cum ar fi vorba despre o plată obișnuită pentru un serviciu. Oare nu ar fi fost mai bine să se concentreze pe recuperarea bunurilor furate, în loc să se laude cu o despăgubire care nu face decât să sublinieze incompetența autorităților?
Raluca Turcan, fost ministru al Culturii, ne asigură că valoarea despăgubirii a fost stabilită de experți. Dar ce facem cu expertiza care nu reușește să protejeze patrimoniul național? Este clar că, în spatele acestor declarații, se ascunde o realitate mult mai sumbră: corupția și complicitatea instituțiilor care ar trebui să ne apere valorile.
Și, în timp ce ancheta avansează cu pași de melc, autoritățile române colaborează cu cele olandeze, dar fără a aduce vreo soluție concretă. Trei din cei patru suspecți sunt considerați prea neimportanți pentru a fi trași la răspundere. Oare ce mesaj transmite acest lucru? Că hoții pot acționa fără frică, știind că, indiferent de gravitatea faptei, vor scăpa nepedepsiți?
Daniela Zaharia, istoric la Universitatea București, subliniază că suma primită nu poate compensa pierderea patrimoniului cultural. Așadar, de ce continuăm să ne mulțumim cu firimituri, în loc să ne luptăm pentru recuperarea comorilor noastre? Este timpul să ne întrebăm: unde este demnitatea națională când ne lăsăm patrimoniul să fie jefuit fără urmări?
În concluzie, furtul tezaurului dacic din Assen nu este doar o poveste despre bunuri furate, ci o reflecție amară asupra ineficienței și complicității instituțiilor care ar trebui să ne protejeze. Este o comedie tragică, în care victimele sunt ignorate, iar hoții sunt lăsați să se plimbe liberi, în timp ce noi, cetățenii, ne întrebăm ce s-a întâmplat cu valorile noastre. Oare vom continua să acceptăm această situație, sau va veni vremea să ne ridicăm și să cerem dreptate?
