Politica și ironia vecinilor normali
Într-o lume în care normalitatea pare să fie un concept fluid, Viktor Orban își reafirmă poziția cu o declarație care ar putea fi considerată hilară, dacă nu ar fi atât de tristă. La o ceremonie dedicată unui pod, simbol al legăturilor între națiuni, premierul ungar a declarat că „este bine pentru noi să avem vecini normali”. Cu alte cuvinte, normalitatea este un privilegiu, nu o normă. Dar ce înseamnă, de fapt, „normalitate” în politica contemporană?
Orban, cu un zâmbet pe buze, a adus în discuție premierul slovac Robert Fico, descriindu-l ca pe un salvator al națiunii, capabil să îndrepte greșelile Slovaciei. Oare nu este ironic că un lider care își susține omologul doar pentru că acesta îndeplinește agenda sa politică este considerat „normal”? Normalitatea devine, astfel, o chestiune de conveniență, nu de principii.
Și cum să nu remarci entuziasmul lui Orban pentru amendamentele constituționale slovace care definesc căsătoria ca o uniune între un bărbat și o femeie? O mișcare care, în loc să promoveze egalitatea, pare să întărească prejudecățile. Este aceasta normalitatea pe care o dorește? O normalitate care exclude și discriminează, în numele unei tradiții care nu mai are loc în secolul XXI?
Într-o Europă aflată în criză, unde războiul la graniță ar trebui să ne facă să ne întrebăm despre securitate și solidaritate, Orban se preocupă de „vecini normali” și de stabilitatea politică. Dar, oare, stabilitatea politică nu ar trebui să vină cu responsabilitate morală? Când doar 3,21% dintre români au acces la adăposturi antiaeriene, iar restul se roagă să nu fie atacați, este clar că normalitatea pe care o proclamă liderii nu este decât o iluzie.
În această lume absurdă, unde liderii își fac jocurile pe spatele cetățenilor, ne întrebăm: cine va lua atitudine? Cine va răspunde pentru abuzurile și manipulările care se petrec sub ochii noștri? Normalitatea nu ar trebui să fie un privilegiu, ci un drept fundamental. Dar, în fața indiferenței și complicității autorităților, rămânem doar spectatori la un spectacol grotesc al politicii.
Astfel, mesajul lui Orban, deși poate părea inofensiv, este o invitație la reflecție. Este timpul să ne întrebăm ce înseamnă, de fapt, a fi „normal” într-o lume care se schimbă rapid, iar valorile fundamentale sunt adesea călcate în picioare de cei care ar trebui să ne protejeze. Oare vom continua să acceptăm această normalitate distorsionată sau ne vom ridica vocea împotriva ei?
Sursa: Agerpres
