Teama de război și indiferența autorităților
Într-o lume în care amenințările externe sunt la ordinea zilei, Lituania se pregătește pentru un atac pe care mulți îl consideră inevitabil. În timp ce vecinii săi se îngrijorează de invazia rusă, autoritățile lituaniene iau măsuri disperate, construind adăposturi antiaeriene. Dar oare câți dintre noi ne-am întrebat cât de pregătiți suntem cu adevărat pentru un astfel de scenariu? În România, buncărele sunt mai degrabă relicve ale unei epoci apuse, încremenite în era Războiului Rece, decât soluții viabile pentru o apărare reală.
Vidas Magnavicius, un administrator de imobil din Vilnius, a decis să transforme subsolul clădirii sale într-un buncăr, dorind să ofere locatarilor un sentiment de siguranță. „Oamenii voiau să se simtă în siguranță, să știe că se pot proteja în caz de bombardamente și de război”, spune el. Această declarație ar trebui să ne pună pe gânduri, având în vedere că în România, primarii aleg să desființeze adăposturile din lipsă de fonduri, ignorând complet nevoile cetățenilor în fața unei posibile crize.
În timp ce Lituania își modernizează adăposturile, România se confruntă cu o situație alarmantă. Jumătate dintre buncăre sunt nefuncționale, iar multe dintre ele sunt dotate cu tehnologie din anii ’70. Primarul din Giurgiu a decis, în loc să renoveze adăposturile, să le radieze cu totul. Oare ce fel de responsabilitate au acești funcționari publici față de cetățenii pe care ar trebui să-i protejeze? Este o întrebare care rămâne fără răspuns, în timp ce autoritățile continuă să ignore realitatea cruntă a unei posibile invazii.
Criticile sunt inevitabile. Donatas Gurevicius, un reprezentant al pompierilor din Lituania, a declarat că „atât timp cât nu ne zboară drone deasupra capetelor, nimeni nu se interesează”. Această afirmație reflectă o realitate tristă: oamenii devin indiferenți până când amenințarea devine palpabilă. În România, această indiferență este amplificată de corupția endemică și de complicitatea autorităților care preferă să închidă ochii la problemele reale ale societății.
În timp ce Lituania își accelerează pregătirile pentru război, România se află într-o stare de letargie, cu buncăre care nu mai funcționează și cu autorități care tergiversează. Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, recunoaște că multe dintre adăposturi nu au fost modernizate, dar nu face nimic concret pentru a schimba această situație. Oare câți cetățeni vor trebui să plătească prețul indiferenței și neputinței autorităților?
În concluzie, teama de război ar trebui să ne trezească la realitate. Lituania face pași înainte, în timp ce România rămâne blocată în trecut. Este timpul ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să acționeze în interesul cetățenilor, nu doar să se ascundă în spatele birocrației și al corupției. Altfel, vom rămâne cu toții victime ale propriei noastre indiferențe.
