Corupția din spatele securității naționale
Într-o mișcare care ar putea părea un pas spre democrație, Parlamentul Bulgariei a decis să retragă președintelui Rumen Radev dreptul de a numi conducerea serviciilor de securitate. Oare este aceasta o victorie pentru transparență sau doar o manevră politică menită să mascheze interesele obscure ale celor care trag sforile în umbră?
Modificările aduse Legii privind Agenția de Stat pentru Securitate Națională (SANS) au fost adoptate cu sprijinul a 120 de deputați, inclusiv membri din partide care, cu siguranță, nu sunt străini de jocurile murdare ale politicii. Oare acești aleși chiar cred că alegerea președintelui SANS de către Parlament va aduce o schimbare reală sau este doar o altă formă de a legitima controlul politic asupra unui sistem deja corupt?
Criticile din partea opoziției sunt predictibile. Vazrazhdane și coaliția „Continuăm schimbarea – Bulgaria democratică” strigă despre neconstituționalitate, dar oare nu este mai grav faptul că, în spatele acestor amendamente, se ascund interesele unor indivizi precum Peevski, care își numește oamenii în funcții cheie? Cât de repede uităm lecțiile trecutului, când aceleași tactici au dus la alegeri controversate și la consolidarea puterii în mâinile celor care nu au nicio legătură cu binele public?
Bozhidar Bozhanov, co-liderul Bulgariei Democratice, a avut curajul să numească lucrurile pe nume, comparând situația actuală cu cea din 2013, când Peevski a fost ales în funcția de șef al SANS. Dar, oare, de ce ne surprinde această continuitate a corupției? Când cei care ar trebui să ne protejeze devin complici ai abuzului, ce speranțe mai avem pentru o societate sănătoasă?
În plus, modificările nu se opresc aici. Se discută despre retragerea dreptului președintelui de a folosi vehiculele Serviciului Național de Protecție. Oare această măsură este cu adevărat menită să limiteze abuzurile sau este doar o altă modalitate de a întări controlul asupra instituțiilor statului? Kalin Stoyanov, fost ministru de Interne, a avut tupeul să-l acuze pe Radev că folosește serviciul de protecție ca pe o „companie de taxiuri”. Ironia este că, în spatele acestor acuzații, se află o rețea de interese care se protejează reciproc.
În concluzie, întreaga situație din Bulgaria este un exemplu perfect de cum corupția și complicitatea se împletesc într-un dans macabru, iar cetățenii rămân prizonieri ai unui sistem care nu le oferă nicio garanție de siguranță. Rămâne de văzut dacă această schimbare va aduce cu adevărat o îmbunătățire sau dacă va fi doar o altă fațadă a aceleași realități sordide.
