Concedieri masive la Renault și indiferența autorităților
Într-o lume în care companiile își permit să facă tăieri drastice în rândul angajaților, Renault se află în fruntea acestui val de concedieri, cu aproape 3.000 de posturi vizate la nivel global. Ce ironie, nu? O companie care a pierdut peste 11 miliarde de euro decide că soluția la problemele sale financiare este să-și sacrifice forța de muncă. Într-o societate care pretinde că își protejează cetățenii, asistăm la un spectacol grotesc în care angajații devin simple cifre pe o foaie de calcul.
Planul de economii, numit sugestiv „Arrow”, promite o reducere de 15% a personalului din departamentele de resurse umane, finanțe și marketing. Oare cât de mult le pasă celor din conducerea Renault de viețile acestor oameni? Se pare că, pentru ei, resursele umane sunt doar o altă cheltuială de tăiat, fără a lua în considerare impactul devastator asupra familiilor afectate. Iar autoritățile? Unde sunt ele în această ecuație? Tăcute, complice, ca și cum abuzurile economice nu le-ar atinge deloc.
În România, situația nu este mai bună. Aproape 12.000 de angajați au fost afectați de concedieri în prima jumătate a anului 2025. Ce face statul? Se uită în altă parte. Între timp, companiile continuă să își optimizeze costurile, iar angajații devin victime colaterale ale unei economii care nu mai ține cont de umanitate. Este o rușine să observăm cum funcționarii publici, plătiți din banii contribuabililor, nu iau nicio măsură pentru a proteja cetățenii de abuzurile companiilor.
Și în timp ce Renault își desfășoară tăierile, noul director general, François Provost, se confruntă cu provocări imense. În loc să se concentreze pe restabilirea marjelor de profit prin inovație și investiții în resurse umane, el trebuie să facă față presiunii de a reduce costurile. Oare câți dintre cei care iau aceste decizii dure au fost vreodată în pielea angajaților afectați? Câți dintre ei își asumă responsabilitatea pentru distrugerea vieților?
Acest cerc vicios al concedierilor și al indiferenței instituționale trebuie să se oprească. Este timpul ca societatea să reacționeze, să nu mai accepte ca angajații să fie tratați ca simple statistici. Este timpul ca autoritățile să își îndeplinească datoria de a proteja cetățenii, nu de a-i lăsa să cadă victime ale unei economii care nu mai are milă. În fața acestor abuzuri, nu putem rămâne tăcuți. Este momentul să ne ridicăm vocile și să cerem responsabilitate din partea celor care ne conduc.
În concluzie, Renault și alte companii care aleg să facă tăieri masive în rândul angajaților trebuie să fie trase la răspundere. Iar autoritățile, în loc să fie complice la aceste abuzuri, ar trebui să se asigure că drepturile angajaților sunt respectate. Este timpul să ne întrebăm: unde este umanitatea în această ecuație?
Sursa: News.ro
