Scenariul absurd al politicii internaționale
Într-o lume în care absurdul pare să fie noua normă, SUA își mobilizează diplomații pentru a face lobby împotriva unei rezoluții ONU care cere ridicarea embargoului asupra Cubei. De parcă nu ar fi suficient să ne confruntăm cu crizele interne, acum ne trezim cu un spectacol grotesc în care administrația Trump invocă sprijinul Cubei pentru războiul din Ucraina ca argument principal. Asta da, o strategie diplomatică de mare finețe!
Cu un cinism demn de cele mai bune filme de groază, diplomații americani se pregătesc să informeze lumea că Cuba, o țară cu resurse limitate, ar trimite până la 5.000 de soldați să lupte alături de Rusia. Oare câți cubanezi au fost forțați să îmbrace uniforma, în timp ce guvernul lor se scuză că nu are nicio legătură cu acest conflict? Este o manipulare care ne face să ne întrebăm: cine este cu adevărat responsabil pentru această situație?
Telegrama diplomatică, datată 2 octombrie, cere țărilor să se opună rezoluției adoptate de ONU, care, de altfel, a primit un sprijin covârșitor de 187 de voturi favorabile. Dar, desigur, SUA și Israel sunt singurele care se opun, demonstrând că, în politica internațională, adevărul este adesea o marfă de schimb.
Și, ca un bonus, guvernul cubanez este acuzat că își risipeste resursele și că își neagă cetățenii drepturile fundamentale. Oare nu este ironic că aceleași voci care strigă despre drepturile omului sunt cele care, în spatele ușilor închise, decid soarta a mii de oameni? Este o ipocrizie care ar face să roșească chiar și cei mai neclintiți politicieni.
În timp ce Trump își înăsprește poziția față de Moscova, amenințând cu sancțiuni financiare, tot el își permite să ignore realitatea cruntă a crizei economice din Cuba. O țară aflată în colaps, cu o infrastructură care se prăbușește și o inflație galopantă, este acuzată că nu cooperează în lupta împotriva terorismului. Cum poate un regim să coopereze când supraviețuirea cetățenilor săi este în joc?
În acest joc de putere, Cuba este folosită ca un pion pe tabla de șah a politicii internaționale. În loc să se concentreze pe soluții reale, SUA preferă să își mențină imaginea de mare putere, ignorând suferința poporului cubanez. Este un exemplu perfect de cum interesele geopolitice pot eclipsa complet nevoile umane fundamentale.
În final, ne întrebăm: cât timp va mai dura acest teatru al absurdului? Cât timp vor continua liderii să joace cu destinele oamenilor, ignorând realitatea cruntă din spatele cuvintelor frumoase? Poate că, într-o zi, vom avea curajul să ne ridicăm și să cerem dreptate, nu doar pentru noi, ci și pentru cei care sunt privați de ea.
Sursa: News.ro
