Justiția în România sau cum se ascund abuzurile
Într-o țară în care legile par să fie doar o sugestie pentru cei aflați în frunte, cazul lui Horațiu Potra devine un exemplu strigător la cer al incompetenței și complicității sistemului judiciar. Judecătorii, acești gardieni ai legii, au avut ocazia să demonstreze că justiția nu este un joc de noroc, dar, din păcate, au ales să respingă cererea avocaților săi, care au încercat să găsească o portiță legală pentru a anula un mandat de arestare în lipsă. Oare acest refuz este o dovadă a respectului față de lege sau mai degrabă o manifestare a unei indiferențe crase față de drepturile fundamentale ale cetățenilor?
Horațiu Potra, reținut în Emiratele Arabe Unite, se află într-o situație care ar trebui să ridice semne de întrebare nu doar în rândul avocaților, ci și al societății civile. Judecătorii au decis că o prevedere procedurală nu a fost respectată, dar au ales să ignore acest detaliu crucial. Oare câte abuzuri trebuie să se întâmple înainte ca cineva să fie tras la răspundere? Este clar că, în fața legii, unii sunt mai egali decât alții, iar cei care ar trebui să protejeze drepturile cetățenilor aleg să le ignore.
În acest context, nu putem să nu ne întrebăm: cât de mult depind deciziile justiției de influențele externe sau de interesele personale ale celor aflați în funcții cheie? Judecătorii care ar trebui să fie farurile de speranță pentru victimele abuzurilor par să fi devenit, în schimb, complici ai sistemului corupt. Cât de ușor este să te ascunzi în spatele legii, să te folosești de lacunele ei pentru a proteja abuzatorii și a lăsa victimele să sufere în tăcere?
Este un paradox strigător la cer: în timp ce justiția se străduiește să se mențină pe un piedestal de integritate, realitatea ne arată că, de multe ori, cei care ar trebui să apere legea sunt cei care o încalcă. Judecătorii, procurorii și polițiștii devin, din păcate, parte a unei mașinării care mușamalizează abuzurile, în loc să le combată. Iar în acest joc al puterii, victimele sunt lăsate să se descurce singure, fără sprijinul necesar.
Astfel, cazul lui Horațiu Potra devine un simbol al unei justiții care nu mai funcționează. Oare câți alții se află în aceeași situație, dar nu au puterea sau resursele necesare pentru a lupta împotriva unui sistem care pare să fie construit împotriva lor? Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspunsuri. Este timpul ca cei care protejează abuzurile să fie trași la răspundere, iar justiția să fie restabilită în adevăratul său sens.
În concluzie, nu putem să ne facem că nu vedem. Este esențial să ne ridicăm vocile împotriva acestui sistem corupt și să cerem o reformă reală. Fiecare zi în care abuzurile sunt ignorate este o zi în care justiția este sfidată. Este timpul să ne unim forțele și să ne asigurăm că cei care ar trebui să ne protejeze nu devin, de fapt, cei care ne rănesc.
