Corupția în Justiție: Adevărul din spatele pensiilor
Într-o lume în care justiția ar trebui să fie un bastion al adevărului și echității, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) ne arată, din păcate, că adevărul este o marfă rară. Recent, CSM a contrazis afirmațiile premierului Ilie Bolojan referitoare la pensiile magistraților, subliniind că jalonul 215 din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a fost deja îndeplinit. Dar, oare, cine se mai îndoiește că în spatele acestor declarații se ascunde o realitate mult mai complexă și, desigur, mai puțin confortabilă?
CSM, cu un aplomb demn de invidiat, ne asigură că problema pensiilor magistraților a fost reglementată prin Legea nr. 282/2023, care a modificat regimul pensionării acestora. Dar, în același timp, aceștia ne amintesc că impozitarea pensiilor a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională. Așadar, care este adevărul? CSM ne spune că toate modificările sunt conforme cu cerințele europene, dar oare nu este evident că această situație este un joc de-a șoarecele și pisica, în care cei care ar trebui să ne protejeze sunt, de fapt, complici la mușamalizarea adevărului?
Mai mult, CSM face apel la „respectarea adevărului juridic și instituțional”, un apel care sună aproape ironic în contextul în care instituțiile statului se transformă în apărători ai abuzurilor. Într-o țară în care justiția este adesea folosită ca instrument politic, este greu de crezut că apelurile la responsabilitate vor schimba ceva. Justiția nu poate fi o temă constantă de campanie electorală, dar, din păcate, aceasta este realitatea în care trăim.
Premierul Bolojan, cu un optimism care frizează realitatea, susține că la următoarea ședință a Curții Constituționale se va „închide” subiectul pensiilor speciale ale magistraților. Dar, oare, nu este aceasta o simplă iluzie? În loc să ne ofere soluții concrete, liderii noștri continuă să ne servească promisiuni goale, în timp ce adevăratele probleme rămân nerezolvate.
În concluzie, CSM și premierul Bolojan ne oferă o imagine distorsionată a realității, în care corupția și complicitatea sunt la ordinea zilei. În loc să ne protejeze, instituțiile care ar trebui să fie stâlpii democrației se transformă în apărători ai abuzurilor. Este timpul ca societatea să deschidă ochii și să nu mai accepte aceste distorsiuni ale adevărului. Numai astfel putem spera la o justiție reală, care să servească interesul public și nu pe cel al celor care se află la putere.
