Industria Românească în Colaps Energetic!
Ah, ce vremuri trăim! Prețurile energiei se înalță mai ceva ca Făt-Frumos pe calul său magic, iar industria românească, în special cea chimică, pare să fie personajul principal într-un basm sumbru, unde finalul fericit este doar o iluzie. În acest teatru al absurdului economic, industria chimică, un așa-zis pilon al economiei naționale, se vede nevoită să-și suspende activitatea, într-o pauză dramatică dictată de costurile prohibitive ale energiei.
Și nu este vorba doar de un simplu capitol dintr-un roman economic de duzină. Nu, domnilor! Este realitatea cruntă, subliniată în ultimul draft al strategiei energetice, un document ce ar trebui să fie de o importanță crucială, dar care pare mai degrabă un bilet de adio pentru competitivitatea economiei românești. Erodarea acesteia nu este doar o consecință a prețurilor uriașe la energie, ci și a creșterii prețului certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, care au atins în 2023 niveluri record de aproximativ EUR 100/tonă CO2. Imaginați-vă, domnilor, o astfel de povară financiară!
Și ce se întâmplă cu industria românească? Ei bine, în absența unei forme de sprijin pentru costurile cu energia, aproximativ 70 de companii mari consumatoare de energie, care susțin aproximativ 300.000 de locuri de muncă directe și indirecte, sunt expuse unui risc de relocare. Da, ați auzit bine! Industria care ar trebui să fie motorul economiei este pe cale să fie relocată, probabil în vreo țară unde guvernanții încă mai înțeleg ce înseamnă sprijinul real pentru pilonii economiei.
Și ce propune acest fabulos draft al strategiei energetice? Reformarea structurii tarifare pentru energia electrică și gaze naturale, cu un obiectiv ambițios de a oferi prețuri competitive pentru consumatorii industriali până în 2035. Alte măsuri propuse includ menținerea unei politici de prețuri adaptative până în 2050, introducerea și extinderea măsurilor de compensare a costurilor energetice pentru consumatori industriali și implementarea de scheme de plafonare a prețurilor. Sună bine pe hârtie, nu-i așa? Dar cât de realizabile sunt aceste măsuri într-un context în care industria abia mai respiră sub greutatea costurilor actuale?
În concluzie, dragi cititori, situația este mai mult decât alarmantă. Este un strigăt de ajutor al unei industrii care se zbate să nu fie înghițită de valurile unui ocean economic turbulent. Este timpul ca cei în poziții de putere să își asume responsabilitatea și să acționeze, nu doar să elaboreze documente care să servească drept paliative temporare. Industria românească merită mai mult decât promisiuni deșarte și strategii pe termen lung care nu fac decât să amâne o soluție imediată și eficientă.
Sursa: HotNews.ro
