Ghețarii Plâng, Oamenii Postează Selfie-uri!
Ah, ce spectacol dezolant ne oferă Alpii Elvețieni, unde odată străluceau mândri ghețarii, acum se zbat într-un lacrimi verzi de ape topite. Duncan Porter, un dezvoltator de software din Bristol, și-a expus recent drama personală și ecologică pe rețelele de socializare, arătând lumii cum locul unde a pozat fericit alături de soția sa acum 15 ani, s-a transformat într-un peisaj de doliu climatic.
Imaginea de acum, cu roci gri care strigă sub soarele nemilos și un lac care s-a extins ca o plagă verde, este mai mult decât o fotografie; este un strigăt de durere în fața unei tragedii globale. „Nu o să mint, m-a făcut să plâng”, mărturisește Porter, cu ochii probabil înlăcrimați nu doar de sentiment, ci și de impotența umană în fața dezastrului natural.
Și ce facem noi? Ne întoarcem în munți cu autocaravanele, sperând să prindem încă o glimă a frumuseții care moare, să le arătăm copiilor „uite, aici era odată un ghețar”. Helen Porter, asistentă medicală și martoră la această transformare, exclamă: „Ce am văzut este cu adevărat incredibil”. Da, incredibil și incredibil de trist.
Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală, iar Elveția a pierdut o treime din ghețarii săi din 2000. O treime, domnilor și doamnelor! Și în ultimii doi ani, 10% din acești giganți de gheață au dispărut. Dispariția lor nu este doar o statistică, este un epitaf pentru ceea ce am considerat cândva etern și neclintit.
Porter, implicat în acțiuni climatice locale, încearcă să ne vândă speranța că „pot face o mulțime de lucruri”. Dar, întreb eu, de ce această luptă pare a fi purtată doar de câțiva eroi locali și nu de întreaga omenire? Nu vrea să pară predicator, spune el, dar poate că ar trebui. Poate că ar trebui să predice, să țipe, să se revolte, pentru că ghețarii nu pot face asta; ei doar se topesc și dispar în tăcere.
Într-o lume ideală, nu ar trebui să ne bazăm pe „proiectele comunității locale” pentru a salva planeta. Schimbările sistemice, votul informat și consumul responsabil ar trebui să fie norma, nu excepția. Dar până atunci, ghețarii vor continua să plângă în lacuri tot mai mari, iar noi vom continua să ne întrebăm unde am greșit, cu un selfie trist în mână.
Sursa: Știrile PRO TV
