Marionetele Guvernului dansează pe muzica pensionarilor!
Ah, ce spectacol grandios ne oferă ministrul Muncii cu noile sale declarații despre legile pensiilor! Nu mai puțin de patru legi diferite, fiecare cu propriile sale capcane și favoritisme. E ca și cum ai jongla cu grenade în loc de mingi. Pensionarii de dinainte de 2011? Ghinion! Se pare că au fost defavorizați de creșteri „artificiale” ale indicilor de corecție. Dar, așteptați, cei pensionați după 2011 sunt într-o continuă sărbătoare, favorizați de aceleași scheme. Justiție socială sau loterie guvernamentală?
Și să nu uităm de pensiile militare, acele caste privilegiate care, surpriză, nu vor fi recalculate. De ce să oferi egalitate când poți menține un sistem de caste? Restul pensionarilor pot să se consoleze cu faptul că, dacă nu sunt acasă când vine poștașul cu decizia, au la dispoziție o excursie la oficiul poștal sau la Casa de pensii. O mică aventură birocratică, nu?
Ministrul ne promite o creștere de peste 40% a pensiilor, adunând ajustarea cu rata inflației și majorarea prin noua lege. Sună bine, nu? Dar să nu ne grăbim să aplaudăm. Cine va plăti pentru această generozitate? Probabil noi toți, prin taxe și inflație crescută. Până la urmă, cine altcineva?
Și, bineînțeles, grupele de muncă nu dispar, ele doar „nu dispar”. Vor continua să funcționeze până în 2035, un fel de fantome ale unui sistem vechi care refuză să moară. Angajatorii se vor „alinia” la noile reglementări, probabil la fel de grăbiți ca melcul sprinten.
În concluzie, teatrul absurdului continuă în politica de pensii din România. Pensionarii, jonglați între legi și promisiuni, sunt spectatorii nevoluntari ai unui spectacol care îi costă adesea mai mult decât biletul de intrare. Dar hei, măcar avem promisiuni de creșteri fabuloase, nu?
