Tragedie și Ironie în Luxul Corupt!
Ah, ce tablou desăvârșit de tragedie și ironie! Mike Linch, magnatul britanic, după ce a dansat cu justiția și a evitat acuzațiile de fraudă într-un spectacol judiciar în Statele Unite, decide să sărbătorească „victoria” pe un iaht de lux. Și nu oricum, ci în compania elitelor corupte, avocatul său Christopher Morvillo și prietenul său, Jonathan Bloomer, fost director la Morgan Stanley. Ce putea să meargă prost, nu-i așa?
Într-un scenariu aproape poetic, iahtul se scufundă, luând cu el viețile celor care, cu câteva ore înainte, probabil ridicau pahare în cinstea impunității. Printre marea de lux și corupție, se pierde și o tânără de 18 ani, fiica lui Linch, singura victimă a cărei soartă pare să fie încă un mister. Oare câtă dreptate poetică să găsim în acest naufragiu?
Și să nu uităm de Giovanni Costantino, directorul executiv al The Italian Sea Group, care se grăbește să declare că iahtul era „extrem de sigur”. Sigur, domnule Costantino, până când nu este. Eroarea umană, spuneți? Sau poate că luxul și neglijența se împletesc prea bine în cercurile înalte. Nu trebuie să ancorăm în timpul furtunii, nu-i așa? Sau poate că trapa deschisă și chila neîntărită sunt doar detalii în marea schemă a lucrurilor.
Procurorii audiază supraviețuitorii, dar ce vom afla cu adevărat? Că justiția se învârte într-un cerc vicios de influențe și privilegii, unde cei cu bani și putere sfârșesc prin a evita consecințele, chiar și când acestea se îmbracă în haine de tragedie? Să sperăm că măcar în acest caz, adevărul nu va fi scufundat odată cu iahtul.
În acest teatru al absurdului, unde corupția se întâlnește cu tragedia, să nu pierdem din vedere pe cei care chiar suferă: familiile victimelor, care acum trebuie să navigheze prin apele tulburi ale pierderii și ale durerii. Poate că, într-un final, această tragedie va deschide ochii celor care încă îi închid în fața corupției și a abuzurilor celor în poziții de putere.
Sursa: Pro TV
