Democrație sau Jaf Legalizat?
Ah, democrația! Acea minunată scuză pentru a cheltui sume astronomice din banii contribuabililor. Recent, Guvernul României a anunțat, prin vocea sonoră a lui Mihai Constantin, că alegerile prezidențiale din 2024 vor costa nimic mai puțin decât 1,39 miliarde de lei. O sumă care ar putea rezolva crize, dar care, în schimb, va fi folosită pentru a organiza o sărbătoare democratică de trei zile pentru cetățenii din străinătate și, posibil, două tururi de scrutin. Cine are nevoie de spitale și școli când poți avea alegeri scumpe?
Toni Greblă, șeful Autorității Electorale Permanente, a venit să ne explice de ce trebuie să ne despărțim de această sumă colosală. Motivele? Mai multe zile de vot pentru diaspora și probabilitatea unui al doilea tur de scrutin. Evident, nimeni nu s-a gândit să optimizeze procesul sau să reducă costurile. De ce să faci economii când poți pur și simplu să ceri mai mulți bani?
Și nu sărim peste detaliile delicioase ale calendarului electoral, stabilite prin trei hotărâri de guvern, care parcă sunt făcute să ne asigure că fiecare leu va fi cheltuit cu cea mai mare grijă. Alegerile sunt programate pentru 24 noiembrie, urmate de un posibil al doilea tur pe 8 decembrie. Între timp, campania electorală va începe pe 25 octombrie și se va încheia exact cu o zi înainte de primul tur. Eficiență maximă, nu-i așa?
Procesul de votare este o altă capodoperă de organizare. Votarea în străinătate se întinde pe trei zile, pentru a se asigura că toți cetățenii au oportunitatea de a participa la acest festival al democrației. În țară, totul se decide într-o singură zi. Dacă se ajunge la al doilea tur, repetăm procedura, cu mai multe zile de campanie și votare. Totul sună atât de simplu și ieftin, nu?
În concluzie, costul democrației în România este nu doar semnificativ, ci și exorbitant. Un preț pe care, se pare, societatea este obligată să-l plătească pentru a-și exercita dreptul la vot și pentru a-și alege liderii. Un preț pe care unii l-ar numi investiție în viitor, în timp ce alții l-ar putea considera un jaf frumos ambalat în hârtie de democrație.
