Diviziuni Europene: Jocul Periculos al UE în Ucraina
Într-un spectacol de nehotărâre care ar putea face istorie, Uniunea Europeană se joacă cu focul în Ucraina, în timp ce liderii săi se împart între dorința de a instrui soldați ucraineni și teama de a nu stârni furia Moscovei. Ah, ce dilemă tragicomică! Josep Borrell, maestrul ceremoniilor, propune cu entuziasm un centru de coordonare la Kiev, dar, oh surpriză, nu există consens pentru antrenarea trupelor pe teritoriul ucrainean. Cât de convenabil!
Și cum să nu râzi când Franța, cu o mână pe inimă și alta pe sabie, declară că nu exclude trimiterea de trupe occidentale în Ucraina? Desigur, fără un consens, pentru că, de ce să ne grăbim când putem să ne târâm în incertitudini? Între timp, Borrell, într-un acces de sinceritate rar întâlnit, ridiculizează temerile de escaladare ale celor care ezită să ridice restricțiile asupra armelor. „Ridicol”, strigă el, în timp ce Berlinul își acoperă urechile și refuză să se confrunte cu Moscova.
Și nu ne putem abține să nu observăm cum Borrell, aproape de sfârșitul mandatului său, devine din ce în ce mai vocal, vorbind mai mult pentru sine decât pentru Uniunea pe care ar trebui să o reprezinte. Cum altfel să interpretezi aceste declarații care par să fie mai mult un strigăt de luptă personal decât o politică coerentă a UE? În acest teatru al absurdului, Ucraina cere din nou ajutor, în timp ce armele promise zac blocate de birocrație și frică.
Este clar că UE trebuie să decidă dacă vrea să fie un actor serios pe scena internațională sau doar un spectator îngrijorat. Până atunci, soldații ucraineni așteaptă, iar orașele lor suferă sub bombardamente. Ce va fi, Europa? Vom continua să ne ascundem în spatele cuvintelor, sau vom acționa cu adevărat?
Sursa: Agerpres
