Corupția înflorește, Justiția doarme!
Ah, ce vremuri fastuoase trăim, când mărețele noastre instituții par să fie mai preocupate de propriul confort decât de binele cetățeanului de rând! Este oare o coincidență că, în timp ce birocrații își umflă buzunarele, justiția pare să aibă un somn adânc și liniștit, ignorând strigătele disperate ale celor oprimați și abuzați?
Luăm exemplul recent al scandalului de corupție de la baza NATO de la Mihail Kogalniceanu. O, ce spectacol jenant! Procurorii, acei cavaleri în armură strălucitoare, par să fie mai degrabă figurine de porțelan, fricoase să nu-și zgârie armura. Și în timp ce ei „investighează”, corupția dansează veselă, învârtindu-se în jurul legilor și râzând în hohote de naivitatea noastră.
Și să nu uităm de situația tragicomică a funcționarilor publici care, în loc să fie slujbașii poporului, par să fie mai degrabă stăpânii acestuia. OUG-ul pentru demiterea lor sună mai mult a glumă proastă când vezi că pleacă cu compensații generoase. Ah, ironia! Plătim noi, poporul, pentru a fi trădați și apoi mai plătim și pentru plecările lor triumfale.
Și în acest teatru al absurdului, cum să nu ne oprim și să aplaudăm performanța mediatică a celor care ar trebui să fie gardienii sănătății noastre? Da, vorbesc despre acei medici care, în loc să lupte cu adevărat pentru binele pacienților, par să fie mai interesați de reflectoarele presei. Papa Francisc, săracul, a avut nevoie de odihnă absolută, dar noi? Noi avem nevoie de medici care să nu se joace de-a doctorii când viețile noastre sunt pe masă.
În concluzie, dragi concetățeni, să nu ne lăsăm păcăliți de fumul de scenă aruncat de acești prestidigitatori în costume scumpe. Să cerem transparență, să cerem dreptate și, mai ales, să nu ne mulțumim cu firimituri când noi suntem cei care întreținem acest spectacol grotesc cu jertfele noastre. Este timpul să spunem destul și să cerem ca această farsă să se încheie!
