Europa, Noua Superputere în Umbra Americii?
Oh, ce vremuri trăim! Europa iese timid din umbra giganților și își propune să preia frâiele în Ucraina, în timp ce Kremlinul se amuză copios pe seama acestui „curaj” neașteptat. Londra și Parisul, aceste bastioane ale diplomației, vin cu un plan de pace care, surpriză, include un armistițiu parțial de o lună cu Rusia. Ce generozitate! Să acoperim doar spațiul aerian, maritim și infrastructura energetică, că deh, nu vrem să supărăm ursul rusesc prea tare.
Și ce ne spune Keir Starmer, premierul Marii Britanii? Că „suntem la o răscruce a istoriei”. Adevărat, dar parcă aud aceste cuvinte de când sunt mic. „Nu de mai multe discuții avem nevoie, ci e vremea să acționăm”. Bravo, domnule Starmer, discursul dvs. ar putea să trezească și mortii, dar să vedem acțiuni concrete!
Pe de altă parte, avem vocea Kremlinului, prin Dmitri Peskov, care ne spune că aceste mișcări nu indică dorința de pace, ci o continuare a operațiunilor militare. Ei bine, poate că Peskov are un punct aici. Dacă Europa chiar vrea să facă o schimbare, de ce se limitează la măsuri pe jumătate gătite?
Și să nu uităm de Ilie Bolojan, președintele interimar al României, care pare să aibă mai multă încredere în sprijinul SUA decât în propriile forțe. „Garanțiile de securitate nu pot fi asigurate fără un sprijin din partea SUA”, spune el. Așadar, chiar și în încercarea de a ieși din umbra Washingtonului, tot acolo ne găsim, așteptând aprobarea tatălui protector.
În concluzie, această tentativă de a prelua conducerea negocierilor în Ucraina de către europeni pare mai mult un teatru absurd în care actorii își recită replicile fără a spera la o schimbare reală. Kremlinul râde, Europa se împiedică pe propriile ei ambiții, iar Ucraina continuă să sufere. Ce urmează? Mai multe discuții goale, probabil. Sau, cine știe, poate miracolele chiar există.
