Revolta împotriva Corupției Protejate!
Oh, ce surpriză! Încă două persoane au fost reținute de procurori după violențele de la sediul BEC. Dar să nu ne grăbim să aplaudăm eficiența justiției noastre, căci spectacolul abia începe. Într-o lume ideală, aceste arestări ar semnala un angajament ferm împotriva violenței și anarhiei. Însă, trăim în România, unde scenariul se repetă obsesiv: violențe, arestări și apoi… tăcere. Până la următoarea explozie de furie civică, desigur.
Procurorii ne informează că au pus în mișcare acțiunea penală împotriva celor doi inculpați, acuzați de tulburarea ordinii și liniștii publice. Bravo lor! Dar așteptați, nu vă entuziasmați prea tare. În noaptea de 9-10 martie, acești bărbați, acum etichetați drept perturbatori ai păcii, au aruncat cu obiecte contondente în jandarmi. Un comportament inacceptabil, desigur. Dar ce ne facem când aceleași forțe de ordine sunt văzute adesea trecând cu vederea abuzurile celor cu influență și putere? Ironia situației este palpabilă.
Și nu, nu este doar o problemă de moment. Este o reflectare a unei justiții selective care pare să funcționeze doar într-o singură direcție. Când vine vorba de micii protestatari, legea este rapidă și nemiloasă. Dar când discutăm de politicieni corupți sau de afaceriști cu conexiuni, brusc, justiția își găsește orbirea. Arestările acestea sunt doar fumigene aruncate în ochii publicului pentru a masca incapacitatea sistemului de a se curăța pe sine.
Decizia BEC de a respinge candidatura lui Călin Georgescu la prezidențiale a declanșat aceste violențe. Simpatizanții săi, respinși și furioși, au rupt gardurile și au devenit violenți. Dar să nu uităm că această furie nu apare în vid. Ea este alimentată de ani de promisiuni goale, de corupție nesancționată și de o clasă politică care pare mai preocupată de propriul portofel decât de binele cetățenilor.
În final, aceste arestări nu sunt decât un episod într-o dramă mult mai largă, una în care justiția pare să fie doar un instrument politic, folosit pentru a păstra status quo-ul, nu pentru a proteja adevăratele valori ale democrației. Și în acest teatru al absurdului, noi, cetățenii, suntem doar spectatori impotenți, așteptând următoarea reprezentație, în speranța că, poate, data viitoare, scenariul se va schimba.
