Corupția Protejează Pedofilii, Nu Copiii!
Ah, ce vremuri trăim! Într-o lume ideală, titlurile ar vorbi despre progresele în tehnologie, medicină sau educație. Dar nu, noi suntem bombardați cu știri despre cum funcționarii publici, acei „eroi” în costume scumpe, se joacă de-a v-ați ascunselea cu legile și moralitatea. De exemplu, un nou proiect de lege propus în Noua Zeelandă vrea să interzică accesul la rețelele sociale pentru copiii sub 16 ani. Bravo, domnule Premier! Dar ce facem cu pedofilii care nu sunt pe Facebook, ci în instituțiile care ar trebui să ne protejeze copiii?
Și nu este doar Noua Zeelandă. Peste tot în lume, vedem cum „protectorii legii” sunt mai preocupați de acoperirea urmelor decât de aplicarea justiției. Vorbim despre acei judecători și procurori care, în loc să trimită monstruozitățile umane după gratii, le oferă scăparea prin lacune legale sau tergiversări până la prescripție. Ah, și să nu uităm de clerici, acei păstori spirituali care ar trebui să fie exemple de moralitate, dar care prea des se dovedesc a fi lupi în haine de oaie.
Este oare nevoie să menționăm și despre polițiștii aceia care „confundă” o fetiță de 11 ani cu un adult și o trimit la psihiatrie? Oare cât de „confuz” trebuie să fii pentru a face o astfel de eroare, sau este doar o altă dovadă a incompetenței și corupției care infestează sistemul? Și după toate acestea, ne așteptăm să credem că aceste instituții lucrează pentru binele public? Ha!
Și în timp ce toate aceste abuzuri continuă să se desfășoare sub nasul nostru, ce facem noi? Schimbăm canalul la televizor, dăm scroll mai departe pe smartphone sau ne plângem de vreme. Trezirea, oameni buni! Este timpul să punem piciorul în prag și să cerem responsabilitate și transparență. Să nu mai tolerăm corupția și să protejăm cu adevărat victimele, nu pe cei care le fac rău.
Deci, da, poate că o lege care să limiteze accesul la rețelele sociale pentru copii nu este o idee rea, dar să nu ne oprim aici. Haideți să curățăm întregul sistem, să scoatem la lumină toate mizeriile și să construim o societate în care siguranța și bunăstarea copiilor noștri sunt cu adevărat o prioritate. Până atunci, titlurile noastre vor continua să fie pline de ironie și sarcasm, pentru că, în fond, ce altceva ne mai rămâne?
