Statul plătește, dar cine plătește pentru victime?
Într-o lume în care justiția pare să fie un concept abstract, Cristian Popescu Piedone, fost primar al Sectorului 4, a reușit să transforme o tragedie națională într-o oportunitate de a învârti roata despăgubirilor. După 13 luni de detenție în urma condamnării sale în dosarul Colectiv, Piedone a obținut o decizie prin care statul român este obligat să-i plătească peste 100.000 de euro. O sumă care, în ochii victimelor, ar putea părea o ironie amară.
Tragedia din clubul Colectiv, unde 64 de tineri și-au pierdut viața, a lăsat o cicatrice adâncă în societatea românească. Însă, în loc să se concentreze pe suferința victimelor și pe responsabilitatea celor care au contribuit la această catastrofă, sistemul judiciar a ales să se aplece cu milă asupra unui abuzator. Piedone, acuzat de abuz în serviciu, a reușit să transforme o condamnare în daune morale și materiale, lăsând în urmă o întrebare dureroasă: unde este dreptatea pentru cei care nu mai sunt?
Decizia Tribunalului București de a-i acorda despăgubiri lui Piedone este o dovadă clară a disfuncționalităților din sistemul nostru judiciar. În timp ce statul plătește pentru greșelile sale, victimele tragediei rămân în umbră, fără compensații și fără recunoaștere. Cei care au suferit din cauza neglijenței și corupției sunt lăsați să se confrunte cu durerea și trauma, în timp ce abuzatorii își revendică drepturile.
Este greu de imaginat cum un fost primar, care a semnat acte ce au dus la moartea a zeci de tineri, poate să se prezinte ca o victimă a sistemului. Deși Piedone a declarat inițial că nu va cere despăgubiri, a decis să acționeze în judecată statul român, transformându-se dintr-un condamnat într-un reclamant. Această situație ridică întrebări despre moralitatea și etica celor care ne conduc și despre cum sunt protejați cei care ar trebui să fie trași la răspundere.
Într-o societate în care abuzurile sunt frecvente, iar justiția este adesea o iluzie, este esențial să ne întrebăm: cine plătește cu adevărat? Statul, prin despăgubiri, pare să își asume responsabilitatea, dar ce se întâmplă cu adevăratele victime ale neglijenței și corupției? Cât timp va mai dura ca cei care au suferit să primească recunoașterea și compensația pe care o merită?
Pe măsură ce Piedone își revendică drepturile, societatea trebuie să rămână vigilentă. Este timpul să ne întrebăm dacă justiția este cu adevărat pentru toți sau doar pentru cei care au puterea de a o manipula. În fața unei astfel de nedreptăți, este imperativ să ne unim vocile și să cerem răspundere pentru cei care au greșit, să nu lăsăm ca amintirea victimelor să fie umbrită de compasiunea acordată celor care le-au provocat suferința.
