Vizele ca privilegiu: un joc cinic al puterii
Într-o lume în care drepturile fundamentale sunt adesea reduse la simple vorbe, secretarul de stat Marco Rubio ne aduce o nouă definiție a vizei: nu este un drept, ci un privilegiu. O afirmație care, în contextul politicilor restrictive ale administrației Trump, devine un adevărat manifest al cinismului și al abuzului de putere.
Rubio a confirmat că numărul de vize revocate este „probabil de ordinul miilor”, o statistică alarmantă care ar trebui să ne facă să ne întrebăm: unde este justiția în fața acestor măsuri? Această expulzare sistematică a studenților străini, sub pretextul unei amenințări la adresa securității naționale, nu este altceva decât o formă de opresiune, o încercare de a controla nu doar migrarea, ci și gândirea critică.
Rubio, cu un zâmbet de satisfacție, a subliniat că a semnat personal fiecare revocare de viză, ca și cum acest act ar fi o dovadă de putere, nu de abuz. Întrebat despre amploarea acestor măsuri, el a estimat că „probabil, în acest moment sunt câteva mii”, o cifră care ar trebui să ne îngrijoreze profund, dar care, în fața indiferenței instituțiilor, devine doar un alt număr într-un raport statistic.
Criticile nu au întârziat să apară. Senatorul democrat Jeff Merkley a caracterizat acțiunile administrației drept abuzive, subliniind că revocarea vizelor pe baza opiniilor politice este o încălcare flagrantă a dreptului la liberă exprimare. Dar, desigur, cine ascultă vocile disidente în fața unei agende politice atât de bine orchestrate?
Cazul emblematic al studentei Rumeysa Ozturk, reținută peste șase săptămâni într-un centru de detenție, este o dovadă a brutalității acestui sistem. A fost eliberată doar după intervenția unui judecător federal, dar ce se întâmplă cu ceilalți care nu au norocul să fie auziți? Aceste măsuri sunt un atac direct asupra drepturilor fundamentale, iar cei care le susțin sunt complici la un sistem care promovează frica și tăcerea.
Într-o lume în care vizele sunt tratate ca privilegii, iar drepturile fundamentale sunt călcate în picioare, ne întrebăm: ce fel de societate construim? Este timpul să ne ridicăm împotriva acestor abuzuri și să ne asigurăm că vocea noastră este auzită. Nu putem permite ca tăcerea să devină norma, iar indiferența să fie răsplătită.
În concluzie, vizele nu ar trebui să fie un privilegiu rezervat celor care se conformează, ci un drept fundamental al fiecărei persoane. Este timpul să ne unim forțele și să luptăm pentru o lume în care drepturile omului sunt respectate, nu negate. Să nu uităm că fiecare voce contează, iar fiecare acțiune poate face diferența.
Sursa: Pro TV
