Politica de tăcere și complicitate
Într-o lume în care crimele de război devin un subiect de discuție mai mult decât o realitate, secretarul de stat american Marco Rubio a ales să se abțină de la a-l numi pe Vladimir Putin „criminal de război”. O alegere care, din păcate, nu surprinde pe nimeni, având în vedere că prioritățile politice sunt adesea dictate de interesele de moment, nu de justiție. Ce importanță au viețile pierdute și suferințele îndurate de milioane de oameni când negocierile pentru pace sunt pe masă?
Rubio, în cadrul unei audieri tensionate, a fost confruntat cu propriile sale cuvinte din trecut, când critica virulentă la adresa lui Putin era la ordinea zilei. Acum, însă, se pare că a uitat de acele principii, alegând să se concentreze pe „obiectivul nostru actual”, care, în viziunea sa, este să punem capăt războiului. O declarație care sună mai mult a scuză decât a angajament real față de victimele acestui conflict. De parcă, în fiecare zi în care acest război continuă, nu sunt uciși oameni, nu sunt comise crime de război.
Criticile aduse lui Rubio de către colegii săi din Congres nu sunt deloc surprinzătoare. Acesta a fost acuzat de incoerență și echivocitate. Când vine vorba de responsabilitate, politicienii par să fie mai interesați de imaginea lor decât de adevăr. Este un joc periculos, în care victimele sunt lăsate să sufere în tăcere, iar abuzatorii continuă să fie protejați de un sistem care preferă să închidă ochii.
În timp ce zeci de mii de oameni au fost uciși, iar mulți alții au fost mutilați, Rubio se află într-o poziție privilegiată, având puterea de a influența deciziile politice, dar alegând să nu o facă. Această complicitate tacită este o trăsătură comună a liderilor care, în loc să acționeze, preferă să se ascundă în spatele unor declarații vagi și lipsite de angajament real.
Putin, un paria pe scena internațională, continuă să sfideze apelurile la responsabilitate, în timp ce administrația americană jonglează cu cuvintele, fără a lua măsuri concrete. Oare câte vieți trebuie să se piardă înainte ca cei în putere să își asume responsabilitatea? Când va veni vremea ca acești lideri să fie trași la răspundere pentru complicitatea lor?
Într-o lume în care abuzurile sunt mușamalizate și victimele sunt ignorate, este esențial să ne întrebăm: ce fel de societate vrem să construim? O societate în care dreptatea este o iluzie, sau una în care fiecare voce contează? Este timpul să ne trezim și să nu mai acceptăm tăcerea complice a celor care ar trebui să ne protejeze.
Rubio și alții ca el trebuie să înțeleagă că, în fiecare zi în care aleg să nu acționeze, contribuie la perpetuarea unei culturi a impunității. Este un ciclu vicios, în care cei puternici își protejează interesele, în timp ce cei slabi sunt lăsați să sufere. Este timpul să ne ridicăm și să cerem răspunsuri, să ne asigurăm că abuzurile nu vor mai fi tolerate.
Sursa: Pro TV
