Crima și complicitatea în Gaza: O realitate ignorată
Într-o dimineață banală, zeci de palestinieni se îndreptau spre un centru de ajutoare din Gaza, căutând o fărâmă de speranță în mijlocul haosului. Însă, în loc de ajutor, au întâlnit moartea. Cel puțin 31 de oameni au fost uciși, iar peste 150 au fost răniți, în urma unui atac brutal al forțelor israeliene. Și, ca de obicei, oficialii israelieni au respins acuzațiile, etichetându-le drept „rapoarte false”. Oare câte vieți trebuie să fie distruse pentru ca cineva să îndrăznească să pună la îndoială această narațiune?
Martorii, acei oameni care au avut curajul să vorbească, susțin că tancurile israeliene au deschis focul asupra mulțimii, fără milă, fără avertisment. Între timp, Fundația Umanitară Gaza, susținută de Israel, a declarat că totul este o minciună. Oare cine are de câștigat din această confuzie? Cei care își permit să joace cu viețile oamenilor ca și cum ar fi pioni pe o tablă de șah?
Incidentul a scos la iveală o realitate cruntă: livrarea ajutoarelor în Gaza este o capcană mortală. Philippe Lazzarini, șeful agenției ONU de ajutorare a refugiaților palestinieni, a descris distribuirea ajutoarelor ca un „sistem umilitor” care forțează oamenii să parcurgă zeci de kilometri pe jos, în căutarea unei fărâme de hrană. Ce fel de umanitate permite astfel de atrocități?
Medici din spitale copleșite de răniți, care ajung acolo din cauza unor împușcături, descriu scene de groază. Un chirurg britanic a numit spitalul un „carnagiu absolut”. Dar, în loc să se acționeze, autoritățile continuă să tergiverseze, să nege și să mușamalizeze. Unde este justiția când cei care ar trebui să protejeze cetățenii aleg să închidă ochii?
În timp ce Statele Unite propun o încetare a focului, Israelul amenință cu distrugerea Hamasului, fără a lua în considerare suferința civililor. Este o strategie cinică, care transformă viețile oamenilor în simple statistici. De ce trebuie ca victimele să fie mereu cele care plătesc prețul?
Într-o lume în care complicitatea și corupția sunt norma, întrebarea rămâne: cine va răspunde pentru aceste crime? Cei care se ascund în spatele unor titluri pompoase și a unor instituții care par să protejeze mai degrabă abuzatorii decât victimele? Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspunsuri, să nu mai accepte tăcerea ca fiind o formă de complicitate.
În fața unei astfel de realități, este esențial să ne întrebăm: ce fel de lume vrem să construim? O lume în care suferința este ignorată, sau una în care drepturile omului sunt respectate și protejate?
Sursa: Politico.eu
