UE și Trump: O alianță toxică în fața Chinei
Într-o mișcare care ar putea părea mai degrabă un dans al ipocriziei, Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a decis să se alieze cu Donald Trump, un personaj care a redefinit standardele de politică internațională printr-o retorică plină de controverse. Aceasta a ales să arunce vina pe China pentru problemele economice globale, în loc să recunoască complicitatea Europei în aceste tensiuni comerciale. Oare nu este mai simplu să dai vina pe un inamic extern decât să îți examinezi propriile greșeli?
În cadrul summitului G7 din Canada, von der Leyen a acuzat Beijingul că perturbă comerțul global prin subvenții și restricții de export, un discurs care sună mai degrabă ca o încercare de a-și salva fața decât o analiză profundă a situației. Aceasta a afirmat că „Când ne concentrăm atenția asupra tarifelor între parteneri, ne deturnăm energia de la adevărata provocare – una care ne amenință pe toți”. Așadar, problema nu este că Europa a fost complice la creșterea puterii economice a Chinei, ci că acum se simte amenințată de propriul monstru creat.
Și, desigur, nu putem uita de „arma ascunsă” a Chinei: mineralele rare. Deși restricțiile impuse de Beijing asupra exporturilor de minerale esențiale au fost o reacție la tarifele lui Trump, von der Leyen a reușit să transforme acest conflict într-o oportunitate de a se alinia cu președintele american. „Există o problemă gravă”, a declarat ea, încurajându-l pe Trump să își unească forțele cu aliații săi. Oare nu este ironic că, în loc să își asume responsabilitatea, Europa caută să se agațe de un lider care a demonstrat că nu are nicio problemă în a-și trăda aliații?
În timp ce von der Leyen avertizează împotriva „unui nou șoc chinezesc”, întrebarea rămâne: de ce nu a acționat mai devreme pentru a preveni această situație? De ce a lăsat Europa să devină atât de dependentă de produsele chinezești? Este clar că, în loc să își protejeze cetățenii, liderii europeni preferă să joace jocuri politice, ignorând adevăratele probleme cu care se confruntă.
În concluzie, alianța dintre UE și Trump nu este nimic altceva decât o manevră politică menită să distragă atenția de la propriile eșecuri. În loc să se concentreze pe soluții durabile, liderii europeni aleg să se alinieze cu un președinte care a demonstrat că nu se sfiește să își sacrifice partenerii pentru a-și atinge scopurile. Oare va fi suficient acest joc de putere pentru a salva Europa de la o nouă criză economică, sau ne îndreptăm spre un colaps inevitabil, alimentat de ambițiile personale ale liderilor noștri?
Sursa: Politico
