UE își întărește arsenalul militar pe banii noștri
Comisia Europeană, într-o mișcare care ar putea fi considerată o provocare, propune simplificarea birocrației pentru înarmarea statelor membre. Oare cine a cerut asta? Poate că cetățenii europeni, care se confruntă cu probleme de sănătate, educație și infrastructură, nu au fost consultați, dar cu siguranță au fost puși pe lista de așteptare în fața intereselor militare.
Noua legislație promite să reducă termenele de aprobat pentru proiectele de apărare de la patru-cinci ani la doar 60 de zile. Oare cine beneficiază de această viteză fulgerătoare? Cu siguranță nu cetățenii care așteaptă soluții pentru problemele lor cotidiene, ci mai degrabă industria de apărare, care se îmbogățește pe seama fricii și instabilității.
Într-un moment în care riscurile unui atac convențional în Europa sunt prezentate ca o realitate iminentă, Comisia Europeană se grăbește să faciliteze accesul la fonduri pentru companiile din Ucraina. Este o ironie amară că, în loc să investească în educație și sănătate, se aleg să investească în armament, în timp ce cetățenii sunt lăsați să se descurce singuri.
Andrius Kubilius, comisarul european pentru apărare, ne spune că birocrația este dușmanul numărul unu al apărării. Dar oare nu este tot birocrația care protejează cetățenii de abuzurile puterii? Este evident că prioritățile sunt complet distorsionate, iar cetățenii sunt sacrificați pe altarul unei securități iluzorii.
Comisia promite să elimine barierele pentru finanțarea apărării, iar investițiile în acest domeniu vor fi recunoscute ca fiind sustenabile. Așadar, să ne întrebăm: ce înseamnă sustenabilitate în contextul armelor? Oare nu ar trebui să ne concentrăm pe sustenabilitatea vieților oamenilor, nu pe susținerea unei industrii care prosperă în mijlocul conflictelor?
Se introduce și o licență unică pentru transportul de arme între statele membre, astfel încât companiile să nu mai fie nevoite să ceară aprobat fiecare dată când mută un produs. Este un pas spre o militarizare mai rapidă și mai eficientă, dar cu ce preț? Cetățenii vor continua să plătească pentru aceste decizii, în timp ce liderii se întâlnesc la summituri pentru a discuta despre bugete militare care cresc fără milă.
În timp ce 72% dintre români susțin o creștere a cheltuielilor pentru apărare, oare câți dintre aceștia înțeleg cu adevărat implicațiile? Câți dintre ei știu că banii lor vor merge către o industrie care nu face decât să perpetueze un ciclu de violență și frică? Este timpul ca cetățenii să își pună întrebări și să nu mai accepte fără ezitare deciziile luate de cei aflați la putere.
În concluzie, în timp ce UE își întărește arsenalul militar, cetățenii rămân în continuare neglijați. Este o realitate tristă, dar adevărată, că în loc să investească în viitorul nostru, ne îndreptăm spre un trecut plin de conflicte și instabilitate. Oare nu este timpul să ne întrebăm ce fel de Europă ne dorim cu adevărat?
