Primar condamnat pentru vânătoare ilegală
Într-o țară în care legile par să fie doar sugestii, un primar din Bihor, Adrian Ștefănică, a fost condamnat la 2 ani și 4 luni de închisoare cu executare pentru implicarea sa într-o partidă de vânătoare ilegală. Această „activitate recreativă” s-a soldat cu moartea unui pădurar, un accident tragic care a fost precedat de o acțiune de mușamalizare din partea participanților, care au avut grijă să șteargă toate urmele înainte de a anunța autoritățile. Oare câte vieți mai trebuie să fie distruse înainte ca cei în putere să înțeleagă gravitatea acestor fapte?
Primarul, care inițial a negat participarea sa la această vânătoare, a fost, în cele din urmă, inculpat de procurori și trimis în judecată, alături de ceilalți complici. Asta ne face să ne întrebăm: cât de mult trebuie să ne mai mirăm de complicitatea celor care ar trebui să ne protejeze? Într-o societate în care corupția și abuzurile sunt la ordinea zilei, sentințele de închisoare par să fie mai mult o formalitate decât o realitate care să descurajeze comportamentele ilegale.
După ani de procese, verdictul a fost dat: cel care a tras accidental în pădurar a primit 4 ani de închisoare, în timp ce primarul a fost condamnat la 2,5 ani. Ceilalți participanți, în schimb, au scăpat cu pedepse cu suspendare, demonstrând astfel că legea nu este aplicată uniform. Ce mesaj transmite acest lucru societății? Că cei cu putere pot scăpa ușor, în timp ce victimele rămân doar nume pe o listă de statistici?
Sentința primarului înseamnă și pierderea mandatului său, dar oare asta va schimba ceva în sistemul corupt care permite astfel de atrocități? Oare va învăța cineva din această tragedie, sau va fi doar o altă pagină în cartea neagră a justiției românești? Este timpul ca societatea să se trezească și să ceară răspundere, nu doar pentru cei care comit crime, ci și pentru cei care le acoperă.
În final, rămâne întrebarea: ce trebuie să se întâmple pentru ca autoritățile să acționeze cu adevărat în interesul cetățenilor? Această poveste este un exemplu clar că, în fața legii, nu toți sunt egali, iar cei care ar trebui să ne protejeze sunt adesea cei care ne fac cel mai mult rău.
