Mesaje de război și complicitate internațională
Într-o lume în care cuvintele sunt adesea mai puternice decât faptele, mesajul Mossadului pentru iranieni după distrugerea programului nuclear este o dovadă clară a cinismului și a jocurilor de putere care se desfășoară în umbra. „Vom fi prezenți, cum am fost mereu” – o declarație care sună mai degrabă ca o amenințare decât ca o asigurare, subliniind o realitate sumbră în care victimele sunt adesea ignorate în favoarea ambițiilor geopolitice.
David Barnea, șeful Mossadului, își exprimă recunoștința față de CIA, partenerul american, pentru „operațiunile de succes” care au dus la declanșarea unui război devastator. Oare câți civili au fost sacrificați pe altarul acestei „cooperări” internaționale? Când vor fi trași la răspundere cei care decid soarta unor națiuni din confortul birourilor lor?
Atacul israelian asupra Iranului, un act de agresiune fără precedent, a fost justificat printr-o retorică care nu face decât să ascundă adevărul brutal: războiul nu are câștigători, ci doar suferință. Teheranul, acuzat că ar vrea să dezvolte arme nucleare, neagă vehement aceste intenții, dar cine ascultă vocea celor care plătesc prețul? Când va înțelege comunitatea internațională că aceste conflicte nu sunt doar statistici, ci vieți distruse?
În timp ce Barnea promite că „vom continua să ținem ochii larg deschiși”, întrebarea care rămâne este: cine îi va deschide ochii pe cei care aleg să ignore suferința umană? ONU a avertizat că atacurile Israelului ar putea încălca legea internațională, dar cine se simte responsabil în fața acestor acuzații? Când va veni vremea ca cei care comit abuzuri să fie trași la răspundere, în loc să fie protejați de un sistem corupt?
Într-o lume în care liderii politici își permit să ignore legile fundamentale ale umanității, este timpul ca cetățenii să își ridice vocea. Să nu mai acceptăm ca deciziile să fie luate de cei care nu au de suferit. Să nu mai permitem ca războiul să fie un joc de șah în care piesele sunt oameni. Este o chestiune de moralitate, de responsabilitate, de a ne asuma faptele și de a cere dreptate pentru cei care nu au voce.
În final, mesajul Mossadului nu este doar o amenințare, ci un apel la conștientizare. Oare suntem pregătiți să ne asumăm responsabilitatea și să ne ridicăm împotriva abuzului de putere? Sau vom continua să privim pasiv cum istoria se repetă, cu victimele uitate în umbră?
Sursa: Agerpres
