Ungaria și arma recunoașterii faciale
Într-o mișcare care ar putea părea desprinsă dintr-un roman distopic, Ungaria își propune să utilizeze recunoașterea facială ca instrument de represiune împotriva comunității LGBTQ+, în special în contextul marșului Pride. ONG-urile din întreaga Europă strigă alarmate, cerând intervenția Bruxelles-ului, dar, evident, răspunsul Comisiei Europene este mai lent decât o melc în vacanță. Se pare că, în fața abuzurilor evidente, birocrația europeană se mișcă cu o viteză care ar face invidioși chiar și cei mai leneși funcționari publici.
Într-o scrisoare deschisă adresată președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, organizațiile pentru drepturile omului subliniază că utilizarea acestei tehnologii de către Ungaria reprezintă o „încălcare flagrantă” a legislației europene. Dar cine mai ține cont de legi atunci când este vorba despre a-și proteja „valorile” prin intimidare și control? E ca și cum am asista la un spectacol de teatru absurd, unde actorii principali sunt politicieni care își joacă rolurile cu o nonșalanță care frizează bunul simț.
În loc să acționeze rapid, Comisia Europeană se află într-o stare de „analiză”, ca și cum ar fi vorba despre o simplă problemă de matematică, nu despre drepturile fundamentale ale oamenilor. Această inacțiune este profund îngrijorătoare, așa cum a declarat un consilier de politici de la EDRi. Dar, desigur, ce contează suferința unor oameni când există atât de multe întâlniri de protocol de organizat?
Recunoașterea facială, o tehnologie care ar trebui să fie utilizată cu precauție, devine acum o unealtă de opresiune, iar Ungaria se află în fruntea acestui demers. Cu toate că autoritățile ungare nu au oferit detalii clare despre implementarea acestei tehnologii, se pare că poliția ar putea verifica identitatea participanților la Pride în timp real. Oare nu este aceasta o încălcare flagrantă a dreptului la intimitate? Sau poate că, în viziunea guvernului ungar, intimitatea este un lux pe care și-l pot permite doar cei care nu participă la marșuri interzise?
Motivul oficial pentru interzicerea Pride-ului? „Protejarea copiilor”. O formulare care sună familiar, folosită de multe regimuri autoritare pentru a justifica măsuri represive. Acest tip de retorică este o mască pentru o agendă care vizează discriminarea și marginalizarea unei comunități întregi. Dacă protejarea copiilor înseamnă a-i expune la o societate care îi stigmatizează, atunci ce fel de protecție oferim, de fapt?
Politicienii europeni, care ar trebui să fie apărătorii drepturilor omului, se pregătesc să participe la Pride, dar oare nu este o ipocrizie să te alături unei parade în timp ce lași un stat membru să abuzeze de drepturile fundamentale? Este ca și cum ai merge la un banchet în timp ce casa ta arde. Premierul ungar, Viktor Orbán, a declarat că va „îndemna Comisia Europeană să se abțină de la a interveni”. Oare ce fel de democrație este aceasta, unde un lider își permite să ignore apelurile la responsabilitate și justiție?
În concluzie, cazul Ungariei nu este doar o problemă locală, ci un semnal de alarmă pentru întreaga Europă. Dacă nu ne unim forțele pentru a combate aceste abuzuri, riscăm să vedem o reacție în lanț, unde alte state membre se vor simți încurajate să adopte legislații similare. Ceea ce se întâmplă în Ungaria ar trebui să ne îngrijoreze profund, iar tăcerea nu este o opțiune. Este timpul să ne ridicăm vocile împotriva opresiunii și să ne asigurăm că drepturile fundamentale sunt respectate pentru toți, nu doar pentru cei care se conformează normelor tradiționale.
Sursa: Politico
