Bombardamentele din Gaza și indiferența globală
Într-o lume în care știrile curg cu o viteză amețitoare, o nouă tragedie se desfășoară sub ochii noștri, iar noi, spectatorii pasivi, ne întrebăm dacă mai contează. Cel puțin 58 de morți în Gaza, un număr care ar trebui să ne cutremure, dar care, în realitate, devine doar un alt statistic pe lista interminabilă a violenței. Oare câți dintre noi ne mai opresc din rutina zilnică pentru a reflecta asupra acestor vieți pierdute? Sau suntem prea ocupați să ne consumăm cu știri despre celebrități sau scandaluri politice?
Atacurile israeliene au fost descrise ca fiind printre cele mai intense din ultimele săptămâni, dar cuvintele nu pot reda groaza trăită de cei care se află pe teren. Salah, un tată din Gaza, povestește despre explozii care îi zguduie casa și despre școala care, în loc să fie un loc de învățare, devine țintă. „Părea că sunt cutremure”, spune el, iar noi, confortabil așezați în fotoliile noastre, ne întrebăm dacă a meritat să ne întrerupem programul de divertisment pentru a asculta aceste cuvinte. Este o realitate care ne depășește, dar care nu ar trebui să ne lase indiferenți.
În timp ce liderii mondiali se întâlnesc la Casa Albă pentru a discuta despre încetarea focului, pe teren, viața continuă să fie un coșmar. Armata israeliană emite ordine de evacuare, dar unde să se ducă oamenii? În sud, unde promisiunile de siguranță sunt la fel de fragile ca și zidurile pe care le construiesc? Este o farsă, o simulare de compasiune, în timp ce tancurile avansează și avioanele bombardează fără milă.
Și ce fac autoritățile? Se ascund în spatele unor declarații sterile, în timp ce victimele devin doar un alt număr într-un raport. Sindicatul Jurnaliștilor Palestinieni ne spune că peste 220 de jurnaliști au fost uciși în Gaza din octombrie 2023. Oare câți dintre acești jurnaliști au avut curajul să spună adevărul, să expună brutalitatea și să înfrunte tăcerea complice a celor care ar trebui să protejeze drepturile omului?
Și, desigur, nu putem uita de reacțiile oficialilor israelieni, care își justifică acțiunile printr-o retorică militară. „Am lovit ținte militante”, spun ei, dar ce se întâmplă cu cei care nu sunt militari? Ce se întâmplă cu copiii, femeile, bătrânii? Aceștia sunt considerați colateral, o pagubă acceptabilă în numele securității naționale. Oare nu este timpul să ne întrebăm: ce fel de securitate se construiește pe ruinele unor vieți nevinovate?
În timp ce negocierile pentru un armistițiu continuă să fie tergiversate, suferința civililor din Gaza devine o poveste uitată. Relațiile Israelului cu Europa sunt afectate, dar oare acest lucru îi va face pe liderii europeni să acționeze? Sau vor continua să se ascundă în spatele unor declarații diplomatice fără substanță? Când va veni momentul în care vom spune „basta” și vom cere responsabilitate pentru crimele comise împotriva umanității?
Războiul din Gaza nu este doar o problemă regională, ci una globală. Este o provocare pentru conștiința noastră colectivă. Oare ne vom trezi vreodată din indiferența noastră comodă? Sau vom continua să privim cum viețile se sting, iar noi rămânem doar spectatori în fața unei tragedii fără sfârșit?
Sursa: News.ro
