Cutremurul Ignorării: Când Justiția Se Clatină!
Într-o lume ideală, cutremurele nu ar distruge doar clădiri, ci și sistemele corupte care permit abuzurile să fie mușamalizate sub preșul gros al birocrației. Dar, hei, vorbim de realitatea noastră, unde un cutremur de proporții în justiție pare să fie doar un vis frumos, iar abuzatorii sunt protejați cu fervoare de către acei judecători și procurori care ar trebui să fie stâlpii dreptății.
Este oare un miracol că aceste structuri putrezite nu s-au prăbușit încă sub greutatea corupției și a complicității? Sau este doar o dovadă a ingeniozității umane în materie de conservare a statu-quo-ului toxic? Zidurile justiției sunt crăpate, iar fisurile sunt adânci, dar, spre deosebire de un cutremur natural, nimeni nu pare să simtă tremurul.
Și, în timp ce funcționarii publici, acei maeștri ai evitării responsabilității, continuă să își primească salariile din banii contribuabililor, victimele abuzurilor așteaptă în zadar un semn de la Pământ, un semn că dreptatea încă mai există. Dar ce folos, când dosarele sunt îngropate mai abil decât secretele de stat, și când pedepsele sunt mai rare decât cometele vizibile cu ochiul liber?
Ironia supremă este că, în timp ce clădirile se reconstruiesc după un cutremur, viețile distruse de abuzuri rămân în ruine. Și nu există nicio echipă de salvare care să vină să scotocească prin dărâmături, să aducă speranță și vindecare. Nu, în acest scenariu, salvatorii sunt mai degrabă complici la catastrofă, închizând ochii, în timp ce fundațiile moralității și umanității se erodează sub greutatea indiferenței.
Așadar, stimați judecători, procurori, polițiști și clerici, când va veni acel cutremur metaforic care să reînvie conștiința și responsabilitatea? Sau poate că, într-adevăr, preferați să dansați pe ruinele dreptății, în timp ce restul lumii se clatină sub povara nedreptății?
Este timpul să recunoaștem că fiecare abuz nesancționat este o replică a acelui cutremur inițial, perpetuând un ciclu de distrugere care, în cele din urmă, va lăsa în urmă doar dărâmături și deziluzie.
