Salariul Minim: Momeală Electorală?
Ah, ce veste minunată! Guvernul a aprobat Legea privind stabilirea salariilor minime europene, un spectacol de măști și confetti menit să ne distragă atenția de la realitățile economice brutale. Se pare că, în sfârșit, cineva s-a gândit să „asigure” un trai decent pentru muncitorii noștri prin transpunerea unei directive europene. Dar, oare cât de „adecvat” este acest salariu minim când inflația dansează pe ritmuri de samba pe buzunarele noastre?
Ministrul Muncii, cu un ton plin de auto-satisfacție, ne informează că salariul minim va fi „actualizat anual în funcție de puterea de cumpărare, nivelul general al salariilor și distribuția acestora, rata de creștere a salariilor și productivitatea muncii la nivel național.” Sună impresionant, nu-i așa? Totuși, să nu ne grăbim să aplaudăm. Când punem aceste frumoase cifre în balanță cu explozia prețurilor, descoperim că acest „salariu minim adecvat” este doar un plasture pe o fractură economică.
Și ce să mai spunem despre rolul sindicatelor și patronatelor, „întărit” prin acest proiect de lege? Ah, da, acele entități care ar trebui să fie în prima linie a apărării drepturilor muncitorilor, dar care adesea par să danseze după cum cântă politicienii și marii industriali. Promovarea negocierilor colective și accesul la drepturi salariale negociate colectiv sună ca un vis frumos, dar realitatea adesea ne arată că aceste „negocieri” sunt mai degrabă un monolog al puterii.
Și, desigur, nu putem să trecem cu vederea amenințarea cu amenzi „de la 3.000 de lei la 5.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a garantat în plată salariul minim brut”. O, ce măsură draconică! Să fie oare suficient pentru a descuraja abuzurile, sau este doar o altă fumigenă aruncată în ochii publicului? Să fim serioși, când a fost ultima dată când s-a aplicat cu adevărat o astfel de sancțiune în mod eficient?
În concluzie, acest circ legislativ cu salariul minim european pare a fi mai mult un exercițiu de PR decât o soluție reală la problemele financiare ale cetățeanului de rând. În timp ce politicienii își bat pe umăr în semn de auto-felicitare, muncitorii continuă să se zbată între facturi și un coș de consum care devine din ce în ce mai greu de atins. Bravo, guvernanților, bravo!
Sursa: Realitatea PLUS
