Ministrul Muncii, Artistul Promisiunilor Neonorate
Ah, ce spectacol fascinant ne oferă guvernul când vine vorba de a jongla cu promisiunile și termenele! Ministrul Muncii, Simona Bucura-Oprescu, a reușit să își depășească propriile standarde în materie de evitare a răspunderii. Întrebată despre nerespectarea promisiunii de a trimite deciziile de pensionare începând cu 15 iunie, răspunsul său a fost un exemplu clasic de cum să vorbești mult, fără să spui nimic concret. „Suntem în grafic”, spune ea, în timp ce pensionarii încă așteaptă să vadă culoarea banilor promiși.
Și ce spectacol de scuze am fost forțați să ascultăm! Problemele cu „cadrul legal” și întâlnirile „succesive” cu Poșta Română sunt doar vârful icebergului în acest teatru al absurdului administrativ. Oare când a devenit eficiența o utopie în gestionarea pensionărilor? Ministrul vorbește despre „inechități” și „costuri mici”, dar uită să menționeze inechitatea cea mai mare: aceea dintre promisiunile guvernamentale și realitatea zilnică a pensionarilor.
Și, desigur, nu trebuie să uităm de „alergarea de rezistență și de mare viteză” a colegilor săi. Ce metaforă amuzantă pentru a descrie un proces care, în realitate, se mișcă mai lent decât un melc! Este reconfortant să știm că există bani în buget pentru pensii, dar când vor ajunge, de fapt, acești bani la oameni? Rămâne un mister pe care nici Houdini nu l-ar putea dezlega.
În concluzie, ministrul Muncii ne-a oferit o lecție impresionantă despre cum să păstrezi speranța vie în inimile pensionarilor, fără a livra concret ceva la timp. Bravo, Simona Bucura-Oprescu, pentru acest curs intensiv de iluzionism administrativ!
Sursa: realitatea.net
